11 definiții pentru răzbunic
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Pref. răz- + bunic.
răzbunic, ~ă smf [At: DDRF / S și: răsb~ / Pl: ~ici, ~ice / E: răz- + bunic] Străbunic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Pop.) Străbunic. – Răz- + bunic.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂZBUNÍC, răzbunici, s. m. (Popular) Străbunic.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂZBUNÍC ~ci m. pop. Tatăl bunicului sau al bunicii în raport cu nepoții lui. /răz- + bunic
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răzbuníc, -ă s., pl. ĭ și f. e (răs- și bunic). Străbunic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzbuníc (pop.) s. m., pl. răzbuníci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
răzbuníc s. m., pl. răzbuníci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răzbunic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂZBUNÍC s. străbunic, (rar) răzbun.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂZBUNIC s. străbunic, (rar) răzbun.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
răzbunic, răzbunicisubstantiv masculin răzbunică, răzbunicisubstantiv feminin
- 1. Străbunic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: străbunic
- Răzbunica noastră Izabela Barcas. SADOVEANU, N. F. 9. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix răz- + bunic. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.