opțiuni
  • info

14 definiții pentru răzbun

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBÚN s. n. 1. (Înv.) Liniște, pace. 2. (Rar) Răzbunare. – Din răzbuna (derivat regresiv).

RĂZBÚN s. n. 1. (Înv.) Liniște, pace. 2. (Rar) Răzbunare. – Din răzbuna (derivat regresiv).

răzbun1 sm [At: DLR / Pl: ~i / E: răs- + bun] (Rar) Răzbunic.

răzbun2 sn [At: MOXA, 405/36 / E: pbl răzbuna] 1 (Îrg; adesea precedat de „a avea”, „a da”, „a cere” etc.) Odihnă. 2 Păsuire. 3 (Reg) Vreme frumoasă. 4-5 (Rar) Răzbunare (1-2).

răzbun3, ~ă a [At: GLOSAR REG. / Pl: ~i, ~e / E: răz- + bun] (Reg) Foarte bun.

RĂZBÚN s. n. 1. (Învechit și popular; în expr.) A da răzbun = a da pace. Foamea... nu-i da răzbun. CONTEMPORANUL, VII 389. 2. (Neobișnuit) Răzbunare. Și-i dulce să-ți stîmperi Sufletul ars de răzbun. COȘBUC, AE. 43.

1) răzbún n., pl. urĭ (d. răzbun 2). Est. Rar. Răgaz, răspas: dușmaniĭ nu-ĭ da răzbun (Nec. Let. 2, 253, și Neam. Rom. Lit. 2, 810). Maram. Voĭe bună, veselie: La Paște și Crăcĭun Toată lumea-ĭ cu răzbun (P. P.). Timp frumos, senin.

răsbun n. odihnă, pace: foamea nu-i dedea răsbun. [Abstras din răsbunà].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzbún (înv., rar) s. n.

răzbún s. n.

răzbun.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZBÚN s. v. amânare, astâmpăr, calm, liniște, odihnă, pace, păsuială, păsuire, răgaz, răzbunare, răzbunic, repaus, străbunic, tihnă.

răzbun s. v. AMÎNARE. ASTÎMPĂR. CALM. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. PĂSUIALĂ. PĂSUIRE. RĂGAZ. RĂZBUNARE. RĂZBUNIC. REPAUS. STRĂBUNIC. TIHNĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răzbún, s.n. – Liniște, pace, voioșie: „La Paște și la Crăciun / Toată lumea-i cu răzbun” (Brediceanu, 1957: 166). – Der. regr. din răzbuna (Scriban, DEX, MDA).

răzbún, s.n. – (înv.) Liniște, pace, voioșie: „La Paște și la Crăciun / Toată lumea-i cu răzbun” (Brediceanu 1957: 166). – Der. regr. din răzbuna (DEX).

Intrare: răzbun
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbun
  • răzbunul
  • răzbunu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • răzbun
  • răzbunului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbunsubstantiv neutru

  • 1. învechit Liniște, pace. DEX '09 DEX '98
    sinonime: liniște pace
    • chat_bubble popular A da răzbun = a da pace. DLRLC
      • format_quote Foamea... nu-i da răzbun. CONTEMPORANUL, VII 389. DLRLC
  • 2. rar Răzbunare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răzbunare
    • format_quote Și-i dulce să-ți stîmperi Sufletul ars de răzbun. COȘBUC, AE. 43. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.