RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj., s. m. 1. Adj. De la răsărit1, situat la răsărit¹. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. 2. S. m. Locuitor din răsărit¹; oriental. – Răsărit¹ + suf. -ean.

răsăritean, ~ă [At: ASACHI, I.I, 46/27 / V: (îvr) ~tan / S și: res~ / Pl: ~eni, ~ene / E: răsărit¹ + -ean] 1 a (Îoc apusean) Care ține de regiunile dinspre răsărit¹ (5). 2 a Caracteristic regiunilor răsăritene (1). 3 a Referitor la răsărit¹ (5). 4 a Din (sau de la) est (1). 5 a Dinspre est (1). 6 sm (Reg) Vânt care bate de la răsărit¹ (5). 7 smf Persoană care face parte din populația de bază a unei țări, provincii etc. dinspre răsărit¹ (5). 8 smf Persoană care este originară dintr-o țară sau dintr-o provincie din răsărit¹ (5). 9 sm (Lpl) Popoarele din răsărit¹ (4).

RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. De la răsărit¹, situat la răsărit¹. ◊ Biserica răsăriteană = biserica ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit¹; oriental. – Răsărit¹ + suf. -ean.

RĂSĂRITEÁN, -Ă, răsăriteni, -e, adj. (În opoziție cu apusean) De la răsărit, situat spre răsărit (în raport cu un punct de reper dat). Astăzi lumea răsăriteană e liberă să grăiască și să scrie fiecare după neamul său, în limba pe care-o vorbește. SADOVEANU, E. 188. ◊ Biserica răsăriteană = biserica greco-orientală, ortodoxă. ♦ (Substantivat) Locuitor din răsărit; oriental.

RĂSĂRITEÁN¹ ~éană (~éni, ~éne) 1) (în opoziție cu apusean) Care se află la răsărit; estic. Frontieră ~eană. 2) Care este caracteristic pentru răsărit; din răsărit; din orient; oriental; estic. /răsărit + suf. ~ean

răsăritean a. și m. 1. oriental; 2. ce ține de biserica greacă.

răsăriteán, -că s., pl. enĭ, ence (d. răsărit). Locuitor din răsărit, oriental. (Adj. -ean, -eană: biserica răsăriteană. Această formă de adj. e greșit formată de literațĭ. Ar trebui să se zică răsăritenesc, ca orășenesc. Românu zice obișnuit biserica răsărituluĭ saŭ din răsărit. Cp. cu județean).

răsăriteán adj. m., s. m., pl. răsăriténi; adj. f. răsăriteánă, pl. răsăriténe

răsăriteán adj. m., s. m., pl. răsăriténi; f. sg. răsăriteánă, pl. răsăriténe

RĂSĂRITEÁN adj. v. estic.

RĂSĂRITEAN adj. estic, oriental, (înv.) ostic, răsăritenesc. (Regiunea ~ a Carpaților.)

Răsăritean ≠ apusean, occidental