2 definiții pentru răstoarcere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSTOÁRCE, răstórc, vb. III. Tranz. (Reg.) A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. – Răs- + [în]toarce.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răstoárce vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răstórc, perf. s. 1 sg. răstorséi, 1 pl. răstoárserăm; part. răstórs
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: răstoarcere
răstoarcere infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
răstoarce, răstorcverb
- 1. A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite. DEX '09 DEX '98
- diferențiere A se răzbuna pentru ceva. DLRLCsinonime: răzbuna
- Ia așa am amețit și eu, stăpîne, cînd mi-ai dat cu frîul în cap să mă prăpădești, și cu asta am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea: una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. DLRLC
-
-
etimologie:
- Prefix răs- + [în]toarce. DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.