răsculare sf [At: IST. CAROL XII, 37^r/18 / S și: res~ / Pl: ~lări / E: răscula] 1 Ridicare a maselor împotriva unei nedreptăți, a exploatării etc. Si: răscoală¹ (1). 2 (Fig) Indignare.

RĂSCULÁRE, răsculări, s. f. (Neobișnuit) Acțiunea de a (se) răscula; răscoală, răzvrătire. Am asistat la înființarea Societății literare și a societății Frăția și la răscularea de la 1848. GHICA, S. A. 41.

răsculare f. rebeliune. [V. răsculà].

răsculáre (rar) s. f., g.-d. art. răsculắrii

răsculáre s. f., g.-d. art. răsculării

RĂSCULÁRE s. v. răscoală.

RĂSCULARE s. răscoală, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (~ a maselor.)