6 definiții pentru rărime
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
rărime sf [At: ȘINCAI, HR. I, 269/14 / Pl: (rar) ~mi / E: rar + -ime] 1-10 (Îrg) Caracterul a ceea ce este rar (1-4, 5, 7, 9-12). 11 (Reg) Rariște (1). 12 (Reg) Strungăreață.
RĂRÍME s. f. (Rar) Faptul de a fi rar. În anii ploioși și la rărime [păpușoiul] dă un fel de ramuri. PAMFILE, A. R. 87.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RĂRÍME s. f. (Rar) Stare a ceea ce este rar. – Din rar + suf. -ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂRÍME s. v. rariște, răritură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rărime s. v. RARIȘTE. RĂRITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Rărime ≠ desime
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rărime
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rărimesubstantiv feminin
-
- În anii ploioși și la rărime [păpușoiul] dă un fel de ramuri. PAMFILE, A. R. 87. DLRLC
-
etimologie:
- rar + sufix -ime. DLRM