6 definiții pentru răntui
Explicative DEX
răntui1 [At: DDRF / V: rân~, rântoni / Pzi: ~esc / E: mg ront] (Trs) 1-2 vtr A (se) strica. 3 vt A împrăștia. 4 vt A face dezordine Si: (Trs) a rântura.
răntui2 vt [At: GHEȚIE, R. M. / V: rân~ / Pzi: ~esc / E: mg ránt] (Reg) 1 A smuci. 2 A smulge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Relaționale
RĂNTUÍ vb. v. deranja, răscoli, răvăși, zăpăci.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
răntui vb. v. DERANJA. RĂSCOLI. RĂVĂȘI. ZĂPĂCI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
răntuí (-uésc, -ít), vb. – A despărți, a separa. Mag. ránt (Gáldi, Dict., 154). În Trans., și înv., dacă este același cuvînt cu răntuna, rîntuna, vb. folosit în sec. XVII în Mold., glosat a înfășura și explicat de Tiktin și Candrea prin re – înturna.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
răntuí2, răntuiésc, vb. (reg.) a trage, a smuci, a smulge.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răntui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)