opțiuni
  • info

12 definiții pentru răguși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂGUȘÍ, răgușesc, vb. IV. Intranz. A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. – Et. nec. Cf. gușă.

RĂGUȘÍ, răgușesc, vb. IV. Intranz. A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. – Et. nec. Cf. gușă.

răguși vi [At: LB / V: (reg) ~goși, ~șa, râng~, regușa, rug~ / Pzi: ~șesc / E: ns cf gușă] 1 A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale Si: a răgori (1). 2 (D. glas) A deveni gros și stins Si: (reg) a răgori (2).

RĂGUȘÍ, răgușesc, vb. IV. Intranz. A căpăta o voce groasă și slăbită; (despre glas) a deveni gros și stins (din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale). Glasurile se îngroșau și răgușeau din ce în ce. REBREANU, I. 34. Nimic nu se ivește! Oare ce-au pățit azi de nu m-aude, c-am răgușit cîntînd. ALECSANDRI, T. I 78. ◊ Tranz. fact. (Neobișnuit) Fumul răgușise glasurile. C. PETRESCU, S. 68.

A RĂGUȘÍ ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau despre animale) A-și pierde claritatea vocii, producând sunete înfundate. 2) (despre glas, voce, sunete) A deveni mai slab și mai înfundat. /Orig. nec.

răgușì v. a pierde vocea, a nu putea vorbi bine. [Tras din lat. RAVUS (= RAUCUS), de unde rag, cu sufixul uș].

răgușésc v. intr. (ră- și gușă. V. suguș și străgușez). Mă îmbolnăvesc de răgușeală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răgușí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răgușésc, imperf. 3 sg. răgușeá; conj. prez. 3 să răgușeáscă

răgușí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. răgușésc, imperf. 3 sg. răgușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. răgușeáscă

răguși (conj. răgușească)

răgușesc, -șească 3 conj., -șeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂGUȘÍ vb. (reg.) a sitivi, (Mold. și Transilv.) a (se) știri, (fig.) a se dogi, a se hodorogi. (Ai ~ de tot; i-a ~ glasul.)

RĂGUȘI vb. (reg.) a sitivi, (Mold. și Transilv.) a (se) știri, (fig.) a se dogi, a se hodorogi. (Ai ~ de tot; i s-a ~ glasul.)

Intrare: răguși
verb (V402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • răguși
  • răgușire
  • răgușit
  • răgușitu‑
  • răgușind
  • răgușindu‑
 singular plural
  • răgușește
  • răgușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • răgușesc
 (să)
  • răgușesc
  • răgușeam
  • răgușii
  • răgușisem
a II-a (tu)
  • răgușești
 (să)
  • răgușești
  • răgușeai
  • răgușiși
  • răgușiseși
a III-a (el, ea)
  • răgușește
 (să)
  • răgușească
  • răgușea
  • răguși
  • răgușise
plural I (noi)
  • răgușim
 (să)
  • răgușim
  • răgușeam
  • răgușirăm
  • răgușiserăm
  • răgușisem
a II-a (voi)
  • răgușiți
 (să)
  • răgușiți
  • răgușeați
  • răgușirăți
  • răgușiserăți
  • răgușiseți
a III-a (ei, ele)
  • răgușesc
 (să)
  • răgușească
  • răgușeau
  • răgușiră
  • răgușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răguși, răgușescverb

  • 1. A i se îngroșa și a-i slăbi cuiva vocea din cauza inflamării laringelui, a coardelor vocale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Glasurile se îngroșau și răgușeau din ce în ce. REBREANU, I. 34. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nimic nu se ivește! Oare ce-au pățit azi de nu m-aude, c-am răgușit cîntînd. ALECSANDRI, T. I 78. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv neobișnuit Fumul răgușise glasurile. C. PETRESCU, S. 68. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.