opțiuni
  • info

7 definiții pentru râuleț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂULÉȚ, râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -uleț.

RÂULÉȚ, râulețe, s. n. Diminutiv al lui râu (1); râușor. [Pr.: râ-u-] – Râu + suf. -uleț.

râuleț sn [At: CR (1848), 61/53 / P: râ-u~ / S și: riuleț / Pl: ~e / E: râu + -uleț] 1-2 (Șhp) Râu (1) (mai mic) Si: pârâu, răurel (1-2), râușor (1-2) Vz gârlă (1).

RÎULÉȚ, rîulețe, s. n. Diminutiv al lui rîu (1). În fiecare zi făceam cîte o baie în rîulețul rece. GANE, N. III 58. Se duse pînă ajunse la o poiană frumoasă, pe marginea căreia curgea un rîuleț. ISPIRESCU, L. 108.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

râuléț (râ-u-) s. n., pl. râuléțe

râuléț s. n. (sil. râ-u-), pl. râuléțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂULÉȚ s. v. pârâu.

RÎULEȚ s. (GEOGR.) pîrîu, rîușor, (reg.) rîurel, rîuț. (Un ~ șerpuia printre coline.)

Intrare: râuleț
  • silabație: râ-u-leț info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • râuleț
  • râulețul
  • râulețu‑
plural
  • râulețe
  • râulețele
genitiv-dativ singular
  • râuleț
  • râulețului
plural
  • râulețe
  • râulețelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

râuleț, râulețesubstantiv neutru

  • 1. Diminutiv al lui râu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pârâu râurel râușor râuț
    • format_quote În fiecare zi făceam cîte o baie în rîulețul rece. GANE, N. III 58. DLRLC
    • format_quote Se duse pînă ajunse la o poiană frumoasă, pe marginea căreia curgea un rîuleț. ISPIRESCU, L. 108. DLRLC
etimologie:
  • Râu + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.