opțiuni
  • info

11 definiții pentru rât (șes)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RÂT2, râturi, s. n. (Reg.) Șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. – Din magh. rét.

RÂT2, râturi, s. n. (Reg.) Șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. – Din magh. rét.

rât2 sn [At: (a. 1724) IORGA, S. D. I, 97 / Pl: ~uri / E: mg rét, rit, srb rit] 1 (Pop) Șes cu iarbă (de-a lungul unei ape curgătoare) Si: livadă, fânaț, pășune, pajiște. 2 (Trs) Teren mic cu pădure în mijlocul unei lunci. 3 (Reg) Loc umed, mlăștinos Si: baltă (14), mlaștină, păpuriș, stufăriș. 4 Pământ nelucrat Si: țelină, moină1.

RÎT2, rîturi, s. n. (Regional) Loc șes (de-a lungul unei ape curgătoare) pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. V. pajiște. Să las lunca cea cu spini Și să nu mai văd pe luncă Lătrînd cînii cum s-aruncă Peste rît. COȘBUC, P. II 167. De lacrămi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă, Dar mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars Și rămîne ofilit Ca otava de pe rît, Cîndu-i bună de cosit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.

RÎT s. n. (Trans. SV) Șes cu iarbă. Ară pămîntul altuia și cosesc rîtul altuia. PP, 85r_v. Etimologie: magh. rét, rit, scr. rit.

2) rît n., pl. urĭ (ung. rét, livadă. V. rădĭ). Trans. Maram. Livadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rât s. n., pl. rấturi

rât (botul porcului, luncă) s. n., pl. râturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RÂT s. v. baltă, băltoacă, gură, livadă, luncă, mlaștină, mocirlă, ogor, păpuriș, păpuriște, pârloagă, pomet, smârc.

rît s. v. BALTĂ. BĂLTOACĂ. GURĂ. LIVADĂ. LUNCĂ. MLAȘTINĂ. MOCIRLĂ. OGOR. PĂPURIȘ. PĂPURIȘTE. PÎRLOAGĂ. POMET. SMÎRC.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rât, râturi, s.n. – (reg.) Câmp necosit; cosalău, fânaț. – Din magh. rét „fâneață, livadă” (Scriban, DEX).

rât, -uri, s.n. – Câmp necosit; cosalău, fânaț. – Din magh. rét „fâneață, livadă”.

Intrare: rât (șes)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rât
  • râtul
  • râtu‑
plural
  • râturi
  • râturile
genitiv-dativ singular
  • rât
  • râtului
plural
  • râturi
  • râturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rât, râturisubstantiv neutru

  • 1. regional Șes de-a lungul unei ape curgătoare, pe care crește iarbă pentru cosit sau pentru pășunat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să las lunca cea cu spini Și să nu mai văd pe luncă Lătrînd cînii cum s-aruncă Peste rît. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
    • format_quote De lacrămi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă, Dar mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars Și rămîne ofilit Ca otava de pe rît, Cîndu-i bună de cosit! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.