RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui ruscă. 2. (Bot.) Cocoșel-de-câmp. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori de culoare roșie (Adonis flammea). ◊ Compuse: ruscuță-de-primăvară (sau -primăvăratică) = plantă otrăvitoare caracteristică vegetației de stepă (Adonis vernalis); ruscuță-de-toamnă (sau -tomnatică) = plantă anuală cu flori de culoare purpurie-închisă (Adonis autumnalis). – Et. nec.

ruscuță¹ sf [At: SADOVEANU, O. XIII, 42 / Pl: (1 ) ~țe / E: ruscă¹ + -uță] 1-4 (Șhp) Rusculiță (1-4). 5 Dans popular din Moldova. 6 Melodie pe care se joacă ruscuță¹ (5).

ruscuță² sf [At: BRANDZA, Fl. 30 / Pl: ~țe / E: ns cf ruscă²] (Bot) 1 Cocoșel de câmp (Adonis aestivalis). 2 Plantă cu tulpina ramificată, cu flori roșii Si: (reg) cocoșel (22) (Adonis flammea). 3 (Îc) ~e-primăvară, ~primăvăratică Plantă erbacee otrăvitoare de stepă cu flori galbene Si: (reg) dediței (9) galbeni, scânteiță, spânț (Adonis vernalis). 4 (Sîc ~e-toamnă, ~-tomnatică) Plantă cu tulpina dreaptă, cu flori roșii, intens pătate cu negru la bază Si: (reg) cocoșel-tomnatic (Adonis autumnalis). 5 (Reg; îc) ~-plină-și-goală Narcisă (Narcissus poeticus). 6 (Reg; lpl) Cocoșei (24) (Eiythoronium dens canis).

ruscuță³ sf [At: MARIAN, NA. 411 / Pl: ~țe / E: nct] (Reg) Monedă veche austriacă de argint valorând în Moldova 15 parale, iar în Transilvania și Bucovina 10 creițari.

RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. 1. (Reg.) Diminutiv al lui ruscă. 2. (Bot.) Cocoșel-de-câmp. 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori de culoare roșie (Adonis flammea). ◊ Compuse: ruscuță-de-primăvară (sau -primăvăratică) = plantă otrăvitoare caracteristică vegetației de stepă (Adonis vernalis); ruscuță-de-toamnă (sau -tomnatică) = plantă anuală cu flori de culoare purpuriu-închis (Adonis autumnalis). – Et. nec.

RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. Plantă erbacee cu flori roșii, care crește prin semănături (Adonis aestivalis). ◊ Compus: ruscuță-de-primăvară = plantă otrăvitoare, caracteristică vegetației de stepă, unde formează pajiști întinse (Adonis vernalis).

RUSCÚȚĂ ~e f. 1) la pl. Specie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne și cu flori divers colorate. 2) Plantă din această specie. /Orig. nec.

1) ruscúță f., pl. e (d. Rus, Ruscă?). Numele unor plante ranunculacee numite și cocoșeĭ. V. cocoșel.

2) ruscúță f., pl. e (ca ruscuță 1?). Bucov. (Marian, Nașt. 411). Un fel de monetă.

ruscúță (reg.) s. f., g.-d. art. ruscúței; pl. ruscúțe

ruscúță s. f., g.-d. art. ruscúței; pl. ruscúțe

RUSCÚȚĂ s. v. cocoșel-de-câmp, spânz.

RUSCÚȚĂ s. (BOT.) 1. (Adonis vernalis) (reg.) cocoșel, scânteiță, spânț, dediței-galbeni (pl.). 2. (Adonis autumnalis) (reg.) cocoșel. 3. (Adonis flammea) (reg.) cocoșel.

RUSCUȚĂ s. (BOT.) 1. (Adonis vernalis) (reg.) cocoșel, scînteiță, spînț, dediței-galbeni (pl.). 2. (Adonis autumnalis) (reg.) cocoșel. 3. (Adonis flammea) (reg.) cocoșel.

ruscuță s. v. COCOȘEL-DE-CÎMP. SPÎNZ.

RUSCÚȚĂ, ruscuțe, s. f. ~ 4. Monedă de argint. (din rus²)

ADONIS L. RUSCUȚĂ, COCOȘEI DE CÎMP, fam. Fianunculaccae. Gen originar din regiunile temperate ale emisferei nordice, cca 38 specii, erbacee. Flori hermafrodite, actinomorfe, roșii sau galbene, eu pînă la 20 petale. Frunze de mai multe ori fidate. Fructe formate din mai multe nucule monosperme.

Adonis annua L. « Ruscuță tomnatică » (syn. A. autumnalis L.). Specie ce înflorește primăvara-vara. Flori (5 sepale glabre, galbene-roșietice, 5 petale roșii-închis, cu macule negre la bază) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Plantă anuală, înaltă pînă la 35 cm, cu tulpină dreaptă.

Adonis flammea Jacq., « Ruscuță, Cocoșei ». Specie ce înflorește vara. Flori (sepale pubescente, verzi-gălbui, petale întinse, acute, roșii-aprins) dispuse solitar, terminal, pe ramuri. Frunze de cîteva ori fidate. Plantă anuală, cu tulpină dreaptă, pubescentă spre bază.

Adonis vernalis L., « Ruscuță », « Primăvăratică ». Specie care înflorește primăvara. Flori (sepale păroase, multe petale galbene, dințate la vîrf) cu diametrul pînă în 6 cm. Frunze cu lacinii liniare. Plantă înaltă pînă la 35 cm, vivace, tufoasă (Pl. 2, fig. 12).

Adonis – Dintre toți muritorii despre care vorbește mitologia greacă, Adonis este prezentat ca fiind mai frumos decît cel mai frumos dintre zei. Însăși Afrodita, zeița frumuseții, s-a îndrăgostit de el. Heine, în poezia Sărbătoare de primăvară (tradusă de Șt. O. Iosif), descrie durerea cumplită a fecioarelor la moartea lui Adonis. Numele lui Adonis a ajuns astfel, ca antonomază, termenul superlativ de comparație și de apreciere pentru înfățișarea fizică a unui bărbat. În poezia Fata craiului din cetini, Coșbuc folosește comparația: „lat-aci pe Făt-frumosul… El, un Adonis”. MIT.