opțiuni
  • info

10 definiții pentru rudiment

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUDIMÉNT, rudimente, s. n. 1. (La pl.) Noțiuni elementare ale unei științe, ale unei arte. 2. Organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar. Rudiment de coadă. – Din fr. rudiment, lat. rudimentum.

RUDIMÉNT, rudimente, s. n. 1. (La pl.) Noțiuni elementare ale unei științe, ale unei arte. 2. Organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar. Rudiment de coadă. – Din fr. rudiment, lat. rudimentum.

RUDIMÉNT, rudimente, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Primele noțiuni, noțiunile elementare ale unei științe, ale unei arte. În ultimul sfert de veac, zeci de națiuni ale Uniunii Sovietice, pînă azi în pustiul izolării, și-au creat un alfabet și rudimente de literatură. SADOVEANU, E. 189. Dar cu toată buna lor voință... nu cunoșteau nici rudimentele artei dramatice. NEGRUZZI, S. I 343. 2. Organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; început. Rudiment de coadă.

RUDIMÉNT s.n. 1. (Biol.) Organ abia vizibil, în formare sau nedezvoltat; început. 2. (Fig.; de obicei la pl.) Elementele prime ale unei teorii, ale unei arte etc. [Pl. -te, -turi. / < fr. rudiment, lat. rudimentum].

RUDIMÉNT s. n. 1. (pl.) primele noțiuni ale unei științe, arte etc. 2. (biol.) organ rudimentar. (< fr. rudiment, lat. rudimentum)

RUDIMÉNT ~e n. 1) biol. Organ rudimentar. 2) mai ales la pl. fig. Ansamblu de noțiuni elementare dintr-un anumit domeniu. /<fr. rudiment, lat. rudimentum

rudiment n. 1. primele noțiuni ale unei științe: rudimentele limbei latine NEGR.; 2. în istoria naturală, organ redus la cele mai mici dimensiuni: un rudiment de coadă.

*rudimént n., pl. e (lat. rudimentum, d. rudis, brut, grosolan). Primele elemente saŭ noțiunĭ: rudimentele limbiĭ latine, ale picturiĭ. Primele lineamente ale structuriĭ organelor, organ redus: un rudiment de coadă. Lineamente generale asemenea: această casă are rudimente de stil bizantin.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

rudimént s. n., pl. rudiménte

rudimént s. n., pl. rudiménte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUDIMÉNT s. v. organ rudimentar.

Intrare: rudiment
rudiment1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rudiment
  • rudimentul
  • rudimentu‑
plural
  • rudimente
  • rudimentele
genitiv-dativ singular
  • rudiment
  • rudimentului
plural
  • rudimente
  • rudimentelor
vocativ singular —
plural —
rudiment2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rudiment
  • rudimentul
  • rudimentu‑
plural
  • rudimenturi
  • rudimenturile
genitiv-dativ singular
  • rudiment
  • rudimentului
plural
  • rudimenturi
  • rudimenturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rudiment, rudimentesubstantiv neutru

  • 1. (la) plural Noțiuni elementare ale unei științe, ale unei arte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote În ultimul sfert de veac, zeci de națiuni ale Uniunii Sovietice, pînă azi în pustiul izolării, și-au creat un alfabet și rudimente de literatură. SADOVEANU, E. 189. DLRLC
    • format_quote Dar cu toată buna lor voință... nu cunoșteau nici rudimentele artei dramatice. NEGRUZZI, S. I 343. DLRLC
  • 2. Organ care abia începe să se formeze sau care a rămas nedezvoltat; organ rudimentar. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Rudiment de coadă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.