rudaș¹ [At: CHEST. V/66 supl. / Pl: ~i sm / E: rudă² + -aș] (Reg) 1 sm Om care mână vitele. 2 sm (Lpl) Oameni care duc o greutate cu rudele² (1). 3 sm Persoană care sperie peștii de sub rădăcini, cu o prăjină, pentru a putea fi prinși mai ușor. 4 sm Vâslaș. 5 sm (Mpl) Rotaș (1). 6 sm Cal înhămat singur între hulubele căruței. 7 sn Rudar² (1). 8 sm Cantitate de fân pe care o pot duce doi oameni pe rude² (1) Si: purcoi, porșor.

rudaș² sm [At: CHEST. V/40 supl. / Pl: ~i / E: rudă + -aș] (Reg) Berbec (sau, rar, taur) lăsat pentru prăsilă Si: rudaci.

rudaș³ sm [At: CHEST. V. 13 supl. / Pl: ~i / E: rudar¹ css] (Reg) Rudar¹ (2).

RUDÁȘ s. v. lingurar, rotaș, rudar.

rudaș s. v. LINGURAR. ROTAȘ. RUDAR.

rudáș, rudáși, s.m. (reg.) 1. om care mână vitele. 2. vâslaș, cârmaci. 3. cal înhămat singur. 4. căpiță mică de fân, purcoi.

rudáș, s.n. – 1. Covor pus pe rudă. 2. Rudă mai mică, în camera de zi (Iuga, 2011). – Din rudă + suf. -aș (MDA).