ROSTOPÁSCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-aurii, a cărei tulpină conține un suc galben-portocaliu, acru, otrăvitor, folosit în medicină; negelariță (Chelidonium majus). – Din ucr. rostopast’.

ROSTOPÁSCĂ f. Plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze mari, lobate și cu flori galbene-aurii, care conține un suc otrăvitor, întrebuințat în medicină; negelariță. /<ucr. rostopasti

rostopáscă s. f.

ROSTOPÁSCĂ s. (BOT.; Chelidonium majus) (pop.) negelariță, (reg.) alândurișe (pl.), gălbinare, lăptiugă, măselariță, oiască, paparună, pleoscăniță, pleoscăriță, rostopalniță, rostopastică, rostopol, sălățea, scânteiță, tătărcele (pl.), ai-de-pădure, buruiană-de-negei, buruiană-de-pecingine, buruiană-de-tătarcă, calce-mare, crucea-voinicului, iarba-rândunelei, iarbă-de-negei, iarbă-de-negi, mac-sălbatic.

CHELIDONIUM L., CHELIDONIUM, fam. Papaveraceae. Gen cu o singură specie: Chelidonium majus L. «Rostopască». Originară din America de N, Asia, Europa, plantă anuală. Tulpina dreaptă, ramificată, înaltă de 0,30-1 m, cu peri lungi și rari, erbacee, care conține un latex galben-portocaliu, foarte otrăvitor. Frunze moi, glabre și divizate în lobi cu dinții rotunjiți, alterne, glauce pe partea inferioară. Flori galbene, 2 sepale, 4 petale, 2 stigmate scurte, dispuse în umbele terminale, fructul capsulă. înflorește în apr.-sept.