rodan sn [At: DELAVRANCEA, O. I, 289 / V: rotan / Pl: ~e / E: ngr ῥοδάνι cf roată] 1 Unealtă casnică cu care se deapănă firele textile de pe scul pe țevi sau pe mosoare Si: sucală. 2 (Mun; îf rotan) Rotița cu care se învârtește fusul sucalei. 3 (Îvr) Roată¹ de tortură.

RODÁN, rodane, s. n. Unealtă casnică cu care se deapănă firele de lînă, bumbac, in etc. de pe scul pe țevi sau pe mosoare. Ale lui sînt sculurile, jurubițele și ghemurile de găietane; ale lui războaiele, rodanele și maldările de lînă. DELAVRANCEA, H. T. 21.

RODÁN ~e n. reg. Unealtă casnică cu ajutorul căreia se deapănă firele textile pe țevi pentru țesut; sucală; cicârâg. /<ngr. rodáni

rodan n. sucală: rodane și maldăre de lână. [Origină necunoscută].

rodán și rotán n., pl. e (ngr. rodáni, d. róda, roată, d. it. ruota, roată). Munt. vest. Cicîric, roată.

rodán (reg.) s. n., pl. rodáne

rodán s. n., pl. rodáne

RODÁN s. v. sucală.

RODAN s. (TEHN.) sucală, (reg.) cicîrîg. (Pe ~ se deapănă firele pentru războiul de țesut.)

rodán (rodáne), s. n. – 1. Sucală. – 2. Roată de tortură. Ngr. ροδάνι. Înv. – Der. rodăni, vb. (a trage pe roată).