7 definiții pentru rocoțea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoină.
ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cornel
- acțiuni
ROCOȚEÁ ~éle f. Plantă erbacee toxică, cu tulpina cilindrică, scundă și păroasă, cu frunze opuse liniare, cu flori albe și cu fructul o capsulă. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rocoțeá s. f., art. rocoțeáua, g.-d. art. rocoțélei; pl. rocoțéle, art. rocoțélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rocoțeá s. f., art. rocoțeáua, g.-d. art. rocoțélei; pl. rocoțéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ROCOȚEÁ s. (BOT.; Stellaria graminea) (reg.) intiță, ochișor, răcovină, râhnă, sclipeț, steluță, buruiana-junghiului, iarba-cășunatului.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ROCOȚEA s. (BOT.; Stellaria graminea) (reg.) intiță, ochișor, răcovină, rîhnă, sclipeț, steluță, buruiana-junghiului, iarba-cășunatului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ROCOȚEÁ (cf. rocoină) s. f. Plantă erbacee perenă toxică din familia cariofilaceelor, înaltă până la 60 cm, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe, dispuse în cime terminale (Stellaria graminea). Se cunosc c. 120 de specii răspândite pe tot globul.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
rocoțea, rocoțelesubstantiv feminin
- 1. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). DEX '98 DEX '09
etimologie:
- DEX '98 DEX '09
- rocoină DEX '98 DEX '09