opțiuni
  • info

7 definiții pentru rocoțea

Explicative DEX

ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoină.

ROCOȚEÁ, rocoțele, s. f. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). – Et. nec. Cf. rocoină.

ROCOȚEÁ ~éle f. Plantă erbacee toxică, cu tulpina cilindrică, scundă și păroasă, cu frunze opuse liniare, cu flori albe și cu fructul o capsulă. /Orig. nec.

Ortografice DOOM

rocoțeá s. f., art. rocoțeáua, g.-d. art. rocoțélei; pl. rocoțéle, art. rocoțélele

rocoțeá s. f., art. rocoțeáua, g.-d. art. rocoțélei; pl. rocoțéle

Relaționale

ROCOȚEÁ s. (BOT.; Stellaria graminea) (reg.) intiță, ochișor, răcovină, râhnă, sclipeț, steluță, buruiana-junghiului, iarba-cășunatului.

ROCOȚEA s. (BOT.; Stellaria graminea) (reg.) intiță, ochișor, răcovină, rîhnă, sclipeț, steluță, buruiana-junghiului, iarba-cășunatului.

Enciclopedice

ROCOȚEÁ (cf. rocoină) s. f. Plantă erbacee perenă toxică din familia cariofilaceelor, înaltă până la 60 cm, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe, dispuse în cime terminale (Stellaria graminea). Se cunosc c. 120 de specii răspândite pe tot globul.

Intrare: rocoțea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rocoțea
  • rocoțeaua
plural
  • rocoțele
  • rocoțelele
genitiv-dativ singular
  • rocoțele
  • rocoțelei
plural
  • rocoțele
  • rocoțelelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rocoțea, rocoțelesubstantiv feminin

  • 1. Mică plantă erbacee, otrăvitoare, cu frunze opuse, liniare și cu flori albe (Stellaria graminea). DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.