RÍSHCA (2) rishte s. f. 1. Numele unui joc de noroc in care trebuie sa se ghiceasca pe ce parte va cadea o moneda aruncata in sus. 2. (Reg.) Carciuma. Din rus. reshka.

rishca¹ sf [At: SHAINEANU / Pl: (2) ~shte / E: rs решка] 1 Joc de noroc la care cashtiga cel care ghiceshte pe ce parte va cadea moneda aruncata in sus. 2 (Reg) Joc la care fiecare participant primeshte nasturii care a reushit sai arunce in nishte gropitze facute dinainte. 3 (Reg; ics) Dea ~k Dea tzurca. 4 (Reg) Carciuma.

rishca² sf [At: BACESCU P. 51 / Pl: ? / E: ns cf rabnitza] (Mun) Peshte mic.

rishca³ sf vz hrishca

RÍSHCA s. f. Numele unui joc de noroc in care jucatorii trebuie sa ghiceasca pe ce parte va cadea o moneda aruncata in sus. Din rus. reska.

RÍSHCA s. f. Joc de noroc la care cishtiga cel care ghiceshte pe ce parte va cadea o moneda aruncata in sus. Daca le raminea ceva pastrau pentru rishca. PAS Z. I 268. No sami joc leafa la rishca pe maidan. G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. I 56.

RÍSHCA f. Joc de noroc in care cashtiga cel care ghiceshte pe ce parte va cadea moneda aruncata in sus. /cf. rus. reška

rishca f. joc de baietzi pe bani: s’arunca un gologan de zece bani shi partea care cade trage dupa sine cashtig sau paguba. [Origina necunoscuta].

ríshca V. areshca.

aréshca f. pl. shte shtĭ shce shcĭ (cp. cu rus. arešokŭ gen. ška dim. d. arĭeh scris orĭeh nuca). Mold. Dosu uneĭ monete (scrisa) in opoz. cu arol. In Munt. reshca in vest rishca (cp. cu rut. orišk nucushoara).

ríshca¹ (joc) (pop.) s. f.

*ríshca² (carciuma) (reg.) s. f. g.d. art. ríshtei; pl. ríshte

ríshca s. f.

RÍSHCA s. (turcism inv.) iasac. (A juca ~.)

RISHCA s. (turcism inv.) iasic. (A juca ~.)

ríshca s. f. Joc de cap sau de pajura cu o moneda. Origine indoielnica. Scriban indica rus. arešok gen. areška „nuca” care nu pare convingator. Poate in loc de *crijca din sl. križĭ sb. križ „cruce”; sau mai probabil in loc de *rizica › rijca cu sensul de „joc de noroc” cf. rizic.