rinoragie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr rhinorragie] (Med) Hemoragie nazala Si: epistcixis.

RINORAGÍE s.f. (Med.) Hemoragie pe nas. [Gen. iei. / < fr. rhinorragie cf. gr. rhis nas rhegnynai a curge].

RINORAGÍE s. f. hemoragie nazala. (< fr. rhinorragie)

!rinoragíe s. f. art. rinoragía g.d. art. rinoragíei; pl. rinoragíi

rinoragíe s. f. art. rinoragía g.d. art. rinoragíei; pl. rinoragíi

RINO „nas trompa”. ◊ gr. rhis rhinos „nas” > fr. rhino germ. id. engl. id. it. rino > rom. rino. □ ~cefal (v. cefal) s. m. fat teratologic la care nasul are forma unei trompe shi este situat spre frunte; ~cer (v. cer₁) s. m. mamifer pahiderm erbivor shi imparicopitat cu capul masiv shi avind pe nas unul sau doua coarne; ~dacriolit (v. dacrio v. lit₁) s. n. calcul lacrimal pe conductul lacrimonazal; ~faringolit (v. faringo v. lit₁) s. n. concretziune calcaroasa in faringe; ~fima (v. fima) s. f. 1. Hipertrofie a partzii inferioare a nasului. 2. Afectziune a pielii localizata pe nas k urmare a agravarii acneei rozacee; ~fonie (v. fonie₁) s. f. perturbare a vocii k urmare a schimbarii rezonantzei cavitatzilor nazale; sin. rinolalie; ~gen (v. gen₁) adj. care ishi are originea in nas; ~iatrie (v. iatrie) s. f. tratament medical al afectziunilor nazale; ~lalie (v. lalie) s. f. rinofonie*; ~lit (v. lit₁) s. n. concretziune calcaroasa in fosele nazale; ~logie (v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza starile patologice ale nasului; ~manometrie (v. mano v. metrie₁) s. f. metoda de determinare a capacitatzii respiratorii natale cu ajutorul unui manometru instalat in nas; ~patie (v. patie) s. f. boala a componentelor care delimiteaza cavitatzile nazale; ~plastie (v. plastie) s. f. interventzie chirurgicala de refacere a unui nas distrus sau diform; ~rafie (v. rafie) s. f. operatzie de suturare a nasului; ~ragie (v. ragie) s. f. hemoragie nazala; ~ree (v. ree) s. f. scurgere de mucozitatzi nazale; ~scleroza (v. scleroza) s. f. atrofiere a mucoasei pituitare; ~scop (v. scop) s. n. instrument medical utilizat la examinarea foselor nazale; ~teca (v. teca) s. f. epiderma a ciocului de pasare; ~tomie (v. tomie) s. f. sectzionare chirurgicala a unei fose nazale.