rid¹ sn [At: T. POPOVICI S. 415 / Pl: ~uri / E: fr ride] 1 Incretzitura a pielii obrazului Si: cretz (17) cuta (4) zbarcitura (reg) ravash (4). 2 (Pex) Cuta (1).

rid² sn [At: BL VI 192 / Pl: ~uri / E: sas Rid Ritt] (Reg) Proprietate.

RID riduri s. n. (Mai ales la pl.) Incretzitura a pielii obrazului; zbircitura. Fatza plina de riduri.

RID s.n. (De obicei la pl.) Incretzitura zbarcitura a pielii obrazului. [Pl. uri. / < fr. ride].

RID s. n. 1. incretzitura zbarcitura a pielii obrazului. 2. mica ondulatzie pe suprafatza unui teren a unui material plastic pe zapada nisipuri etc. (< fr. ride)

RID ~uri n. mai ales la pl. Incretzitura pe suprafatza pielii (mai ales pe fatza); cretz; zbarcitura; cuta; dunga. /<fr. ride

rid s. n. pl. ríduri

rid s. n. pl. ríduri

RID s. cretz cuta dunga incretzitura zbarcitura (pop.) zbarceala zbarci (prin Transilv.) rantz (fig.) brazda. (O fatza plina de ~uri.)

RID s. cretz cuta dunga incretzitura zbircitura (pop.) zbirceala zbirci (prin Transilv.) rantz (fig.) brazda. (O fatza plina de ~uri.)

rid de dragaj (engl.= groove marks) urma liniara continua generata de un obiect transportat de un curent de apa pe supr. slab coeziva a unui sediment lutitic.

RID (< fr.) s. n. Incretzitura a pielii obrazului; zbarcitura cuta cretz determinata de ruperea fibrelor elastice ale dermului. Se distind r. de expresie care pot aparea de timpuriu fiind legate de mimica fetzei (care imprima o activitate specifica mushchilor faciali) shi r. de imbatranire care apar indeosebi dupa 50 de ani k urmare a slabirii rezistentzei pielii.