rid¹ sn [At: T. POPOVICI, S. 415 / Pl: ~uri / E: fr ride] 1 Încrețitură a pielii obrazului Si: creț (17), cută (4), zbârcitură, (reg) răvaș (4). 2 (Pex) Cută (1).

rid² sn [At: BL VI, 192 / Pl: ~uri / E: săs Rid, Ritt] (Reg) Proprietate.

RID, riduri, s. n. (Mai ales la pl.) Încrețitură a pielii obrazului; zbîrcitură. Față plină de riduri.

RID s.n. (De obicei la pl.) Încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. [Pl. -uri. / < fr. ride].

RID s. n. 1. încrețitură, zbârcitură a pielii obrazului. 2. mică ondulație pe suprafața unui teren, a unui material plastic, pe zăpadă, nisipuri etc. (< fr. ride)

RID ~uri n. mai ales la pl. Încrețitură pe suprafața pielii (mai ales pe față); creț; zbârcitură; cută; dungă. /<fr. ride

rid s. n., pl. ríduri

rid s. n., pl. ríduri

RID s. creț, cută, dungă, încrețitură, zbârcitură, (pop.) zbârceală, zbârci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.)

RID s. creț, cută, dungă, încrețitură, zbîrcitură, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (O față plină de ~uri.)

rid de dragaj, (engl.= groove marks) urmă liniară continuă, generată de un obiect transportat de un curent de apă pe supr. slab coezivă a unui sediment lutitic.

RID (< fr.) s. n. Încrețitură a pielii obrazului; zbârcitură, cută, creț, determinată de ruperea fibrelor elastice ale dermului. Se distind r. de expresie, care pot apărea de timpuriu, fiind legate de mimica feței (care imprimă o activitate specifică mușchilor faciali) și r. de îmbătrânire, care apar îndeosebi după 50 de ani, ca urmare a slăbirii rezistenței pielii.