RICTÚS rictusuri s. n. Contractzie spasmodica a mushchilor fetzei care da figurii expresia de ras crispat; strambatura a gurii provocata de aceasta contractzie care apare in unele boli ale sistemului nervos shi da impresia de ras fortzat. Din fr. lat. rictus.

rictus sn [At: I. BOTEZ B. I 168 / Pl: ~uri / E: fr rictus lat rictus] 1 Contractzie a mushchilor fetzei care da figurii expresia de ras fortzat. 2 Strambatura a gurii provocata de rictus (1). 3 Rictus (1) care apare in unele boli ale sistemului nervos.

RÍCTUS rictusuri s. n. Contractzie a mushchilor fetzei care da figurii expresia de ras crispat; strambatura a gurii provocata de aceasta contractzie care apare in unele boli ale sistemului nervos shi da impresia de ras fortzat. Din fr. lat. rictus.

RÍCTUS rictusuri s. n. Strimbatura a gurii provocata de o contractzie a mushchilor fetzei sau de un ris fortzat. Deshi se calmase pe figura i ramasese imprimat inca un rictus de suferintza. BART E. 382. ◊ Fig. Aceshti oameni care afecteaza o superioritate intelectuala shi se alatura rictusului unei infirmitatzi la moda se simt desfacutzi de povara trecutului. SADOVEANU E. 159.

RÍCTUS s.n. Strambatura a gurii provocata de o contractzie a mushchilor fetzei sau de un ras fortzat. [< fr. lat. rictus].

RÍCTUS s. n. strambatura a gurii provocata de o contractzie a mushchilor fetzei sau de un ras fortzat. (< fr. lat. rictus)

RÍCTUS ~uri n. 1) Contractzie a mushchilor fetzei (caracteristica pentru unele boli ale sistemului nervos) care da impresia unui ras nefiresc. 2) Grimasa a fetzei provocata de un ras silit. /<fr. lat. rictus

ríctus s. n. pl. ríctusuri

ríctus s. n. pl. ríctusuri

RÍCTUS s. v. grimasa schimonoseala schimonosire schimonositura strambatura.

rictus s. v. GRIMASA. SCHIMONOSEALA. SCHIMONOSIRE. SCHIMONOSITURA. STRIMBATURA.