opțiuni
  • info

12 definiții pentru reînsufleți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Pref. re- + însufleți.

reînsufleți vtr [At: CR (1846), 1961/15 / V: ren~ / Pzi: ~țesc / E: re1- + însufleți] 1-2 A (se) entuziasma (1-2) din nou Si: a (se) reînviora (5-6). 3-4 A prinde sau a face să prindă din nou viață Si: a (se) reanima (3).

REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. – Re1- + însufleți.

REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV. Tranz. A însufleți din nou, a face să prindă, să aibă din nou viață. Primăvara reînsuflețește natura. ▭ Chipul ei... avu darul de-a-l reînsufleți. D. ZAMFIRESCU, la CADE.

A REÎNSUFLEȚÍ ~ésc tranz. A face sa se reînsuflețească; a face să prindă din nou viață. /re- + a însufleți

A SE REÎNSUFLEȚÍ mă ~ésc intranz. A se însufleți din nou. /re- + a se însufleți

reînsuflețì v. a însufleți din nou.

*reînsuflețésc v. tr. (re- și însuflețesc). Însuflețesc ĭar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînsuflețésc, imperf. 3 sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3 să reînsuflețeáscă

reînsuflețí vb. însufleți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REÎNSUFLEȚÍ vb. 1. v. reanima. 2. v. reînvia. 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)

REÎNSUFLEȚI vb. 1. a reanima. (A ~ un muribund.) 2. a reînvia. (Natura s-a ~.) 3. a (se) reanima, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)

Intrare: reînsufleți
  • silabație: -su-fle-ți info
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reînsufleți
  • reînsuflețire
  • reînsuflețit
  • reînsuflețitu‑
  • reînsuflețind
  • reînsuflețindu‑
 singular plural
  • reînsuflețește
  • reînsuflețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reînsuflețesc
 (să)
  • reînsuflețesc
  • reînsuflețeam
  • reînsufleții
  • reînsuflețisem
a II-a (tu)
  • reînsuflețești
 (să)
  • reînsuflețești
  • reînsuflețeai
  • reînsuflețiși
  • reînsuflețiseși
a III-a (el, ea)
  • reînsuflețește
 (să)
  • reînsuflețească
  • reînsuflețea
  • reînsufleți
  • reînsuflețise
plural I (noi)
  • reînsuflețim
 (să)
  • reînsuflețim
  • reînsuflețeam
  • reînsuflețirăm
  • reînsuflețiserăm
  • reînsuflețisem
a II-a (voi)
  • reînsuflețiți
 (să)
  • reînsuflețiți
  • reînsuflețeați
  • reînsuflețirăți
  • reînsuflețiserăți
  • reînsuflețiseți
a III-a (ei, ele)
  • reînsuflețesc
 (să)
  • reînsuflețească
  • reînsuflețeau
  • reînsuflețiră
  • reînsuflețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reînsufleți, reînsuflețescverb

  • 1. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reanima reînvia
    • format_quote Primăvara reînsuflețește natura. DLRLC
    • format_quote Chipul ei... avu darul de-a-l reînsufleți. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + însufleți. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.