REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

rezident, ~ă [At: N. COSTIN, LET², II, 92 / V: ~zed~, răzăd~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat residens, ger Resident, fr résident] 1 sm (Îs) Ministru ~ Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2 a (D. cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își au domiciliul în... 3-4 smf, a (Șîs medic ~) (Medic) care efectuează un stagiu de specializare superioară într-un anumit domeniu medical.

REZIDÉNT, -Ă, rezidenți, -te, s. m., adj. 1. s. m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj. (Despre cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își are domiciliul în..., care locuiește în... – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

REZIDÉNT, rezidenți, s. m. Reprezentant diplomatic inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador.

REZIDÉNT s.m. 1. Reprezentant diplomatic inferior în grad unui ministru plenipotențiar. ♦ Reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. Persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este. [< fr. résident, it. residente].

REZIDÉNT, -Ă I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotențiar sau ambasadorului. ◊ (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este. II. adj. (despre cetățeni stabiliți în alt stat) care locuiește în... III. s. m. f. absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital. (< fr. résident, lat. residens, germ. Resident)

rezidént, -ă s. m. f. (înv. medical) Absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital ◊ „La încheierea fiecărei etape, rezidentul va susține un examen.” R.l. 5 X 95 p. 5. ◊ „Cunoștințele necesare studentului în medicină și rezidentului în obstetrică și ginecologie.” R.l. 1 V 96 p. 5 (din fr. résident; DEX, DN3 – alte sensuri)

REZIDÉNT¹ ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre cetățeni ai unui stat) Care locuiește într-un stat străin. /<fr. résident, lat. residens, ~ntis, germ. Resident

REZIDÉNT² ~ți m. Reprezentant diplomatic, inferior în grad ministrului plenipotențiar sau ambasadorului. /<fr. résident, lat. residens, ~ntis, germ. Resident

rezident a care rezidă. ║ m. cel trimis de un guvern pe lângă altul cu un grad inferior celui de ambasador.

*rezidént, -ă adj. (lat. résidens, -éntis. V. prezident). Care rezidă. S. m. Trimes al unuĭ guvern pe lîngă alt guvern și de un grad inferior ambasadoruluĭ: rezidentu general al Franciiĭ era ministru de externe al beĭuluĭ Tunisuluĭ. Titlu unor funcționarĭ colonialĭ aĭ Franciiĭ. De la 1939. Guvernator al unuĭ ținut (un fel de subministru, cu titlu de excelență). – Și la N. Cost. Let. 2, 92.

!rezidént adj. m., s. m., pl. rezidénți; adj. f., s. f. rezidéntă, pl. rezidénte

rezidént s. m., adj. m., pl. rezidénți; f. sg. rezidéntă, pl. rezidénte