13 definiții pentru revelator (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unui secret. 2. S. n. Soluție folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

revelator, ~oare [At: ȘĂINEANU / V: (rar) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: fr révélateur, lat revelatorius, -a, -um] 1 a Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2 a Semnificativ. 3 sn Soluție folosită în practică fotografică pentru developare Si: developator (1).

REVELATÓR, -OÁRE, revelatori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care dezvăluie, descoperă sau duce la descoperirea unui adevăr ascuns, a unei taine. 2. S. n. Substanță complexă folosită în tehnica fotografierii pentru developare. [Var.: revelatóriu, -ie adj.] – Din fr. révélateur.

REVELATÓR1, revelatori, s. m. (În fotografie) Developator.

REVELATÓR, -OÁRE adj. Care revelează. // s.n. Soluție cu care se tratează clișeul fotografic pentru a face să apară imaginea; developator. [Var. revelatoriu, -ie adj. / cf. fr. révélateur, cf. lat. revelator – care dezvăluie].

REVELATÓR, -OÁRE I. adj. care revelează. II. s. n. developator. (< fr. révélateur, lat. revelator)

REVELATÓR2 ~oáre n. Soluție chimică folosită pentru developarea fotografică; developator. /<fr. révélateur, lat. revelatorius, ~a, ~um

revelator a. care revelează: indiciu revelator. ║ m. cel ce face o revelațiune.

*revelatór, -oáre adj. (lat. revelator). Care revelează: urmă revelatoare. Subst. Persoană care revelează. Lichid revelator (saŭ ca subst. numaĭ revelator, pl. oare), lichid în care se cufundă o imagine fotografică ca să înceapă a apărea formele.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

revelatór2 s. n., pl. revelatoáre

revelatór s. n., pl. revelatoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVELATÓR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materiale fotografice impresionate.)

REVELATOR adj., s. 1. adj. semnificativ, (înv.) spunător. (Un fapt ~.) 2. s. (FIZ.) developant, developator. (~ pentru materialele fotografice impresionate.)

Intrare: revelator (s.n.)
revelator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revelator
  • revelatorul
  • revelatoru‑
plural
  • revelatoare
  • revelatoarele
genitiv-dativ singular
  • revelator
  • revelatorului
plural
  • revelatoare
  • revelatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revelator, revelatoaresubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.