7 definiții pentru repus
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
repune1 vt [At: PETROVICI, P. 185/18 / Pzi: repun / E: re1- + pune] 1 A pune din nou Si: a reașeza. 2 A pune la loc. 3 (Îe) A ~ pe cineva sau ceva în drepturi (sau, rar, în drept) A-i reda cuiva drepturile. 4 (Îe) A ~ piciorul (undeva) A sosi din nou (undeva). 5 (Îae) A pătrunde din nou. 6 (Înv) A pune deoparte Si: a amâna.
repune2 v vz răpune
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re1- + pune.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A REPÚNE repún tranz. A pune din nou. /re- + a pune
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
repúne vb. pune
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPÚNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
repune, repunverb
- 1. A pune din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: reașeza
- Îi lipsea ceva nedeslușit, dar ce înceta să-i mai lipsească de cum repunea piciorul pe pămîntul romînesc. MACEDONSKI, O. III 22. DLRLC
-
etimologie:
- Prefix re- + pune. DEX '09 DN