opțiuni
  • info

16 definiții pentru repetitor (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

repetitor1, ~oare a [At: GR. R. N. I, 69/3 / Pl: ~i, ~oare / E: repeți + -tor cf lat repetitor] (Îvr) Care se repetă (1).

repetitor2, ~oare [At: DDRF / V: ~eți~ /Pl: ~i, ~oare / E: fr répétiteur, ger Repetitor] 1 smf (Iuz) Meditator. 2 smf (Muz) Corepetitor. 3 sn Sală de meditație (într-un internat).

REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Pedagog, meditator. 2. S. m. și f. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri; corepetitor. 3. S. n. Sală de meditație într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.

REPETITÓR2, -OÁRE, repetitori, -oare, s. m. și f. (Ieșit din uz) Persoană care ajută pe elevi la pregătirea lecțiilor date de profesori; pedagog, meditator. Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, la GHICA, A. 512.

REPETITÓR, -OÁRE s.m. și f. (Rar) Meditator, pedagog care ajută pe elevi la prepararea lecțiilor. // s.n. (Rar) Sală de meditații (într-un internat etc.). [Cf. fr. répétiteur].

REPETITÓR, -OÁRE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreț sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditații (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanță, indicațiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internațional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor)

REPETITÓR2 ~i m. 1) Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator; preparator. 2) Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; corepetitor. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor

repetitor m. cel ce repetă, explică școlarilor lecțiunea profesorului.

*repetitór, -oáre s. (lat. repetitor, -óris. V. competitor). Persoană care ajută eleviĭ la repetițiune, care le repetă explicațiunea profesoruluĭ. (Maĭ bine zis preparator și greșit meditator). S. n., pl. oare. Repetitoriŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repetitór1 (persoană) s. m., pl. repetitóri

repétitor (persoană) s. m., pl. repétitori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPETITÓR s. v. corepetitor.

REPETITÓR s. v. meditator, preparator.

REPETITOR s. (MUZ.) corepetitor. (~ la operă.)

repetitor s. v. MEDITATOR. PREPARATOR.

Intrare: repetitor (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repetitor
  • repetitorul
  • repetitoru‑
plural
  • repetitori
  • repetitorii
genitiv-dativ singular
  • repetitor
  • repetitorului
plural
  • repetitori
  • repetitorilor
vocativ singular
  • repetitorule
plural
  • repetitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repetitor, repetitorisubstantiv masculin
repetitoare, repetitoaresubstantiv feminin

  • 1. ieșit din uz Meditator, pedagog, preparator. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: meditator pedagog preparator
    • format_quote Eu l-am autorizat ca să ia un repetitor de matematică. BĂLCESCU, la GHICA, A. 512. DLRLC
  • 2. Pianist acompaniator al unui cântăreț sau al unui instrumentist în repetiții și în recitaluri. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: corepetitor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.