REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Salariu, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

remunerație sf [At: ȚICHINDEAL, F. 153/7 / V: ~iune, (îvr) ~rățiune / Pl: ~ii / E: fr rémuneration, lat remuneratio, -onis] Retribuție (1).

REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Retribuție, plată, remunerare. – Din fr. rémunération, lat. remuneratio.

REMUNERÁȚIE, remunerații, s. f. Retribuție, plată; remunerare. Erau unele funcțiuni publice fără leafă; remunerația titularului era lăsată în seama vredniciei sale, s-o facă cît putea mai lucrativă. GHICA, S. XVI.

REMUNERÁȚIE s.f. (Liv.) Retribuție, plată, remunerare. [Gen. -iei, var. remunerațiune s.f. / cf. fr. rémuneration, lat. remuneratio].

REMUNERÁȚIE s. f. retribuție, plată, remunerare. (< fr. rémunération, lat. remuneratio)

REMUNERÁȚIE ~i f. Plată în bani acordată unui angajat pentru prestarea unei munci; salariu, retribuție; leafă. [G.-D. remunerației; Sil. -ți-e] /

remunerațiune sf vz remunerație

REMUNERAȚIÚNE s.f. v. remunerație.

remunerați(un)e f. răsplată.

*remunerațiúne f. (lat. remuneratio, -ónis). Răsplată. Leafă. Onorar. – Și -áție.

remuneráție (-ți-e) s. f., art. remuneráția (-ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (-ți-i-)

remuneráție s. f. (sil. -ți-e), art. remuneráția (sil. -ți-a), g.-d. art. remuneráției; pl. remuneráții, art. remuneráțiile (sil. -ți-i-)

remunerație

REMUNERÁȚIE s. 1. v. salariu. 2. v. plată.

REMUNERAȚIE s. 1. leafă, retribuție, salariu, (pop. și fam.) simbrie, (înv.) nafaca, năiem, (înv., în Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. plată, remunerare, retribuire, retribuție, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?)