remediu sn [At: INVATZATURA 113/13 / V: (inv) remed ~zie sf / Pl: ~i / E: lat remedium fr reméde] 1 Leac. 2 Mijloc de indreptare sau de imbunatatzire a unei situatzii a unei stari etc. Si: solutzie.

REMÉDIU remedii s. n. Mijloc de imbunatatzire sau de indreptare a unei situatzii a unei stari etc.; solutzie. Iar remediile propuse de socialishti... au fost inspirate in mare parte de situatzia reala. IBRAILEANU SP. CR. 194. In loc de a pashi pre calea prin care sar putea aduce un remediu la suferintzele patriei nu se ocupa decit da sustzine da apara unii pe o persoana altzii pe alta. La GHICA A. 765. ♦ Leac doctorie. Remediu contra gripei.

REMÉDIU s.n. Leac medicament. ♦ (Fig.) Mijloc de indreptare a unei situatzii; solutzie. [Pron. diu. / < lat. remedium cf. it. rimedio fr. remède].

REMÉDIU s. n. 1. leac medicament. 2. (fig.) mijloc de indreptare a unei situatzii stari etc.; solutzie. (< lat. remedium fr. remède)

REMÉDIU ~i n. 1) Substantza care previne amelioreaza sau trateaza o boala; leac; medicament. 2) Mijloc de imbunatatzire a unei stari de lucruri. /<fr. remede lat. remedium

remediu n. leac mijloc de vindecare.

*remédiŭ n. (lat. remedium remediŭ d. mĕdéri a vindeca médicus medic. V. reazem shi rezem). Leac medicament (maĭ mult fig.): avaritzia luĭ e fara remediŭ.

remédiu [diu pron. dĭu] s. n. art. remédiul; pl. remédii art. remédiile (dii)

remédiu s. n. [diu pron. diu] art. remédiul; pl. remédii art. remédiile (sil. dii)

remediu dii.

REMÉDIU s. 1. v. doctorie. 2. v. solutzie.

REMEDIU s. 1. (FARM.) doctorie leac medicament (inv. shi reg.) medicina spitzerie. (Un ~ eficace in diabet.) 2. solutzie (fig.) leac. (~ pentru indreptarea unei situatzii.)

MEDICINA SOLA MISERARIUM OBLIVIO EST (lat.) singurul remediu al mizeriilor este uitarea Publilius Syrus „Sententiae” 491.