reflectare sf [At: EMINESCU N. 32 / Pl: ~tari / E: reflecta] 1 Rasfrangere a luminii a undelor a fasciculelor corpusculare etc. Si: reflectorizant (1). 2 Meditatzie. 3 Categorie a gnoseologiei materialistdidactice care se refera la esentza raportului dintre subiect shi obiect dintre conshtiintza shi lumea exterioara.

REFLECTÁRE reflectari s. f. Actziunea de a (se) reflecta shi rezultatul ei; rasfringere oglindire. Reflectarea ceriului instelat intrun strop de roua. EMINESCU N. 32. ◊ Fig. Nu mai avea dureri nici bucurii decit acele ale copilului ei. Sufletul ei intreg era o reflectare umbroasa shi trista a sufletului sau de copil. EMINESCU N. 41.

REFLECTÁRE s.f. Actziunea de a (se) reflecta shi rezultatul ei; rasfrangere oglindire; redare. ♦ Categorie filozofica exprimand esentza relatziei dintre materie shi conshtiintza privita sub raport gnoseologic; procesul de cunoashtere a lumii de catre om. [< reflecta].

REFLECTÁRE s. f. actziunea de a (se) reflecta. ◊ (arte) redare oglindire transfigurata a realitatzii. ◊ categorie a filosofiei care exprima esentza relatziei dintre materie shi conshtiintza privita sub raport gnoseologic. (< reflecta)

reflectáre (reflec) s. f. g.d. art. reflectắrii; pl. reflectắri

reflectáre s. f. (sil. flec) g.d. art. reflectarii; pl. reflectari

REFLECTÁRE s. 1. v. reflexie. 2. v. oglindire. 3. (concr.) imagine. (~ cuiva intro oglinda.) 4. infatzishare oglindire reprezentare. (~ realitatzii in arta.) 5. v. proiectzie. 6. v. cugetare.

REFLECTARE s. 1. (FIZ.) intoarcere rasfringere reflexie repercutare. (~ unei unde.) 2. oglindire proiectare rasfringere reflex (inv.) reflect. (~ in apa a stelelor.) 3. (concr.) imagine. (~ cuiva intro oglinda.) 4. infatzishare oglindire reprezentare. (~ realitatzii in arta.) 5. oglindire proiectzie. (Ieronim e ~ idealizata a lui Eminescu insushi.) 6. cugetare gindire meditare meditatzie reflectzie reflexie (inv.) schepsis. (O ~ adinca.)