reduta sf [At: TEODOROVICI I 219/17 / V: (inv) ~dut (Pl: reduturi) sn (reg) rad~ / Pl: ~te (rar) ~utzi / E: rs редут ger Redoute fr redoute] 1 Lucrare de campanie de forma poligonala construita pentru apararea circulara shi care constituia ultimul punct de sprijin in cadrul pozitziilor fortificate. 2 Mic fort de aparare inconjurat de shantzuri. 3 (Inv) Local public de petrecere cu muzica shi dans. 4 (Inv) Bal mascat.

REDÚTA² redute s. f. (Invechit) Local public de petrecere cu muzica shi dans. Mine... va fi iluminatzie stralucita serenada cu muzica shi armonie la reduta. NEGRUZZI S. I 329.

REDÚTA¹ redute s. f. (Mil.; invechit) Mic fort de aparare inconjurat de shantzuri. V. meterez. SHi era prin shantz perire shi vazduhul tremura Iar dincolo prin reduta moartea cea de veci era. COSHBUC P. II 44. Alah! Alah! turcii racnesc Sarind pe noi o suta Noi punem steagul rominesc Pe crincena reduta. ALECSANDRI O. 241.

REDÚTA s.f. Lucrare de fortificatzie pentru apararea circulara. [< germ. Redoute fr. redoute].

REDÚTA s. f. Lucrare de fortificatzie pentru aparare circulara. (< rus. redut fr. redoute)

REDÚTA ~e f. inv. 1) Fortificatzie mica de forma poligonala inconjurata de shantzuri shi folosita pentru apararea circulara. 2) Local public de petrecere cu muzica shi dans. /<rus. redut fr. redoute

reduta f. fort mic.

*redúta f. pl. e (fr. redoute f. d. it. ridotta azĭ ridotto reduta adica „loc retras in care teaĭ redus”). Fort. Fort mic izolat fara redane ci numaĭ cu zidurĭ trase in linie dreapta.

redúta s. f. g.d. art. redútei; pl. redúte

redúta s. f. pl. redúte

REDÚTA s. (MIL.) (inv.) tabie.

REDUTA s. (MIL.) (inv.) tabie.