reducție sf [At: CR (1846), 22/28 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr réduction] 1 Reducere (2). 2 Reproducere obținută prin micșorarea la scară a dimensiunilor unui obiect. 3 Adaptare pentru pian a unei lucrări simfonice sau de operă. 4 (Mat) Reducere (7). 5 (Înv) Împărțire. 6 (Med) Reducere (15). 7 (Teh; ccr) Piesă de legătură, filetată sau nefiletată, prin intermediul căreia se realizează o asamblare demontabilă între două piese tubulare sau de alt fel, cu secțiuni sau cu dimensiuni diferite. 8 (Jur; îf reducțiune) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a libertăților făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori.

REDÚCȚIE, reducții, s. f. Faptul de a reduce; reducere. Maiorescu... a voit să spună că pentru Eminescu, ca individualitate excepțională, reducția mijloacelor materiale era convenabilă. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 5/2. ♦ (Concretizat, în forma reducțiune) Copie în mic a unui lucru. Pompa de la curtea domnului era reducțiunea celei de la Țarigrad. MACEDONSKI, O. IV 117. ♦ (Tehn.) Piesă de legătură între două piese tubulare cu diametre diferite. – Variantă: reducțiúne s. f.

REDÚCȚIE s.f. 1. Faptul de a reduce. ♦ (Concr.) Copie în mic a unui obiect. ♦ Transpunerea partiturii unei opere sau a unei simfonii pentru pian. ♦ Piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 2. Operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 3. Reducere la jumătate a numărului cromozomilor unei celule, care precedă formarea celulelor reproductive. [Gen. -iei, var. reducțiune s.f. / cf. fr. réduction].

REDÚCȚIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie în mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestră, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 4. operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumătate a numărului de cromozomi în cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul căruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevăr. (< fr. réduction, lat. reductio)

REDÚCȚIE ~i f. 1) v. A REDUCE. 2) Copie în dimensiuni scăzute a unui obiect. 3) Piesă folosită pentru racordarea unor tuburi sau a unor țevi cu diametre diferite. [G.-D. reducției] /<fr. réduction

reducțiune sf vz reducție

REDUCȚIÚNE s.f. 1. V. reducție. 2. (Jur.) Restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a libertăților (donații, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari. [Cf. fr. réduction].

REDUCȚIÚNE s. f. (jur.) restrângere prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea prin încălcarea drepturilor unor moștenitori. (< fr. réduction)

reducți(un)e f. acțiunea de a reduce și rezultatul ei.

*reducțiúne f. (lat. reductio, -ónis. V. deducțiúne). Acțiunea de a reduce: reducțiunea Daciiĭ în provincie romană. Lucru redus: acest desemn e o reducțiune. – Ob. redúcere.

redúcție (copie, piesă) (-ți-e) s. f., art. redúcția (-ți-a), g.-d. art. redúcției; pl. redúcții, art. redúcțiile (-ți-i-)

redúcție (tehn.) s. f. (sil. -ți-e), art. redúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. redúcției; pl. redúcții, art. redúcțiile (sil. -ți-i-)

reducție

reducțiúne (hotărâre judecătorească) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. reducțiúnii

reducțiúne (jur.) s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. reducțiúnii

REDÚCȚIE s. 1. v. reducere. 2. v. simplificare.

REDUCȚIE s. 1. (MED.) reducere. (~ a unui os luxat.) 2. (MAT.) reducere, simplificare, (înv.) simplicație. (~ a unei fracții.)

reducție pentru pian, transcrierea (2) unei lucrări muzicale concepută pentru un asamblu* mare (operă*, oratoriu*, simfonie* etc.), ce păstrează cât mai fidel laturile esențiale ale respectivei compoziții, astfel încât să poată fi executată la pian* (uneori până la 4 mâini). R. servește de cele mai multe ori la punerea în studiu a unei lucrări ce implică un ansamblu vocal (cor*, soliști*), înaintea repetiției cu orch. Uneori r. se poate realiza direct, prin citirea simplificată la pian a lucrării.

REDUCȚIÚNE (< fr.) s. f. (Dr.) Restrângere, prin hotărâre judecătorească, după moartea unei persoane, a liberalităților (donații, legate) făcute de ea cu încălcarea drepturilor moștenitorilor rezervatari, în limitele cotității disponibile, în care dispune de averea vsa cu titlu gratuit.