optziuni
  • info

10 definitzii pentru recompunere

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RECOMPUNÉRE recompuneri s. f. Actziunea de a recompune shi rezultatul ei. V. recompune.

recompunere sf [At: VIANU A. P. 101 / Pl: ~ri / E: recompune] Reconstituire a unui obiect structura etc. din elementele in care a fost descompus. corectata

RECOMPÚNERE recompuneri s. f. Actziunea de a recompune shi rezultatul ei. V. recompune.

RECOMPÚNERE recompuneri s. f. Actziunea de a recompune shi rezultatul ei.

RECOMPÚNERE s.f. Actziunea de a recompune shi rezultatul ei; recompozitzie. [< recompune].

*recompozitziúne f. (re shi comp). Actziunea de a recompune. Lucru recompus. SHi ítzie shi recompúnere.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

recompúnere s. f. g.d. art. recompúnerii; pl. recompúneri

recompúnere s. f. compunere

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RECOMPÚNERE s. 1. v. reconstituire. 2. (FIZ.) (inv.) recompozitzie. (~ luminii.)

RECOMPUNERE s. 1. intregire reconstituire refacere (rar) reconstitutzie. (~ partzilor unui animal fosil.) 2. (FIZ.) (inv.) recompozitzie. (~ luminii.)

Intrare: recompunere
recompunere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recompunere
  • recompunerea
plural
  • recompuneri
  • recompunerile
genitiv-dativ singular
  • recompuneri
  • recompunerii
plural
  • recompuneri
  • recompunerilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

recompunere, recompunerisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi recompune DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.