17 definitzii pentru recluziune

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RECLUZIÚNE recluziuni s. f. (Jur.; ieshit din uz) Pedeapsa privativa de libertate. ♦ (Livr.) Izolare solitudine. [Pr.: ziu] Din fr. réclusion.

recluziune sf [At: BARASCH I 192/4 / V: (rar) ~ie / S shi: ~usi~ / E: fr reclusion] 1 (Jur) Pedeapsa privativa de libertate aplicata pentru crime. 2 (Liv) Izolare. 3 Stare a celui care traieshte izolat.

RECLUZIÚNE recluziuni s. f. (Jur.; ieshit din uz) Pedeapsa privativa de libertate prevazuta pentru anumite infractziuni calificate drept crime. ♦ (Livr.) Izolare solitudine. [Pr.: ziu] Din fr. réclusion.

RECLUZIÚNE recluziuni s. f. (In vechiul cod penal) Pedeapsa criminala care consta in inchidere intrun penitenciar shi supunere la diferite munci; inchisoare. (Atestat in forma recluzie) Ispashisera cite opt ani recluzie pentru k in 1907 se sculasera impotriva moshierilor. I. BOTEZ SHC. 76. ◊ Fig. Mirosul foilor de dafin... se raspindi puternic shi placut shi muri in aer dupa shaptesprezece veacuri de recluziune. GALACTION O. I 120. Varianta: reclúzie s. f.

RECLUZIÚNE s.f. 1. (In trecut) Pedeapsa de drept comun constand in pierderea libertatzii shi supunerea la munca. 2. (Liv.) Starea cuiva care traieshte singur retras de lume; schimnicie. [Var. recluzie s.f. / cf. fr. réclusion lat. reclusio].

RECLUZIÚNE s. f. 1. (in trecut) pedeapsa privativa de libertate aplicata pentru crime; inchisoare. 2. izolare solitudine. (< fr. réclusion)

RECLUZIÚNE ~i f. livr. Pedeapsa cu inchisoarea. [Sil. ziu] /<fr. réclusion

recluziune f. pedeapsa aflictiva shi infamanta impusa celor inchishi (dela 510 ani) intr’un penitenciar: durata recluziunii e minimum cinci shi maximum de zece ani.

*recluziúne f. (lat. reclúsio ónis; fr. réclusion. V. concluziune). Jur. Pedeapsa aflictiva shi infamanta (de la 5 la 10 anĭ) care consista in inchisoare la penitenciar. Durata acesteĭ pedepse.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

recluziúne (recluziu) s. f. g.d. art. recluziúnii; pl. recluziúni

recluziúne s. f. (sil. cluziu) g.d. art. recluziúnii; pl. recluziúni

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RECLUZIUNE s. (JUR.) inchisoare ocna pushcarie temnitza. (Condamnat la 5 ani ~.)

Intrare: recluziune
recluziune substantiv feminin
  • silabatzie: re-clu-zi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recluziune
  • recluziunea
plural
  • recluziuni
  • recluziunile
genitiv-dativ singular
  • recluziuni
  • recluziunii
plural
  • recluziuni
  • recluziunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recluzie
  • recluzia
plural
  • recluzii
  • recluziile
genitiv-dativ singular
  • recluzii
  • recluziei
plural
  • recluzii
  • recluziilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

recluziune, recluziunisubstantiv feminin

  • 1. shtiintze juridice ieshit din uz Pedeapsa privativa de libertate. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: inchisoare
    • format_quote Ispashisera cite opt ani recluzie pentru k in 1907 se sculasera impotriva moshierilor. I. BOTEZ SHC. 76. DLRLC
    • format_quote figurat Mirosul foilor de dafin... se raspindi puternic shi placut shi muri in aer dupa shaptesprezece veacuri de recluziune. GALACTION O. I 120. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.