RECLAMÁNT A reclamantzi te s. m. shi f. 1. Persoana care face o reclamatzie. 2. Persoana care introduce o actziune in fatza unui organ de jurisdictzie. Din fr. réclamant.

reclamant ~a smf [At: I. GOLESCU C. / V: (pop) lacram~ / Pl: ~ntzi ~e / E: fr réclamant] 1 Persoana care face o reclamatzie (2). 2 (Jur) Persoana care se adreseaza justitziei pentru a i se recunoashte un drept pentru a obtzine repararea unei nedreptatzi a unei pagube etc.

RECLAMÁNT A reclamantzi te s. m. shi f. 1. Persoana care face o reclamatzie. 2. Persoana care se adreseaza justitziei pentru a i se recunoashte un drept pentru a obtzine repararea unei pagube etc. Din fr. réclamant.

RECLAMÁNT A reclamantzi te s. m. shi f. Persoana care se adreseaza justitziei pentru a obtzine repararea unei nedreptatzi a unei pagube cauzate de cineva in general pentru a i se recunoashte un drept. Pui la indoiala spusele mele? a intors capul spre mine doamna reclamanta. I. BOTEZ SHC. 114. Ce ai dta sa raspunzi la pretentziile reclamantei? CARAGIALE O. II 38.

RECLAMÁNT A s.m. shi f. Cel care reclama in fatza justitziei (recunoashterea unui drept). [< fr. réclamant].

RECLAMÁNT A s. m. f. cel care face o reclamatzie; (jur.) cel care se adreseaza justitziei. (< fr. réclamant)

RECLAMÁNT ~tzi m. 1) Persoana care reclama. 2) Persoana care inainteaza reclamatzie unei instantze judecatoreshti. /<fr. réclamant

reclamant m. cel ce face o reclamatziune.

*reclamánt a adj. shi s. (fr. réclamant; lat. reclámans ántis. Jur. Care reclama care face o reclamatziune contra cuĭva: a linishti nishte reclamantzĭ. V. pirish.

reclamánt (recla) s. m. pl. reclamántzi

reclamánt s. m. (sil. cla) pl. reclamántzi

RECLAMÁNT s. (JUR.) (inv. shi reg.) parash parator (reg.) ponoslash (prin Transilv.) ponosluitor (inv.) jeluitor suplicant.

RECLAMANT s. (JUR.) (inv. shi reg.) pirish piritor (reg.) ponoslash (prin Transilv.) ponosluitor (inv.) jeluitor suplicant.