optziuni
  • info

13 definitzii pentru recita

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RECITÁ recít vb. I. Tranz. A spune cu voce tare din memorie un text (in versuri); a declama. Din fr. réciter.

RECITÁ recít vb. I. Tranz. A spune cu voce tare din memorie un text (in versuri); a declama. Din fr. réciter.

recita vt [At: I. GOLESCU C. / Pzi: recit ~tez / E: fr réciter] 1 A spune cu voce tare un text (in versuri) marcand prin intonatzie sensul shi accentul cuvintelor Si: a declama (2) (ivr) a recitalui (1). 2 A spune cu voce tare din memorie un text (in versuri) Si: (ivr) a recitalui (2).

RECITÁ recít vb. I. Tranz. A spune cu voce tare din memorie un text in versuri; a declama. Radu cinta din gura recita frumos poezii frumoase spunea anecdote. VLAHUTZA O. A. 112. Marioara in acest amestec trecind pe linga mine imi recita o strofa. BOLINTINEANU O. 318. Citeodata... incepea ami recita niscai versuri de a lui pre care mi le traducea. NEGRUZZI S. I 219. ◊ (Complementul indica pe autorul textului) Lau iubit shi lau recitat cu entuziasm. SADOVEANU E. 84.

RECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucata in proza; a declama. [P.i. recít 36 ta. / < fr. réciter it. lat. recitare].

RECITÁ vb. tr. a spune cu voce tare din memorie un text (in versuri); a declama. (< fr. réciter lat. recitare)

A RECITÁ recít tranz. (texte) A spune pe de rost expresiv shi cu intonatzia ceruta; a declama. ~ o poezie. /<fr. réciter

recità v. a spune cu glas tare ceva invatzat pe dinafara.

*recít shi éz a á v. tr. (lat. récito áre. V. citez). Spun pe de rost in fatza lumiiĭ maĭ ales poeziĭ: eleviĭ aŭ recitat poeziĭ. Muz. Execut un recitativ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

recitá (a ~) vb. ind. prez. 3 recíta

recitá vb. ind. prez. 1 sg. recít 3 sg. shi pl. recíta; conj. prez. 3 sg. shi pl. recíte

recit tat prt.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RECITÁ vb. a declama a rosti a spune (rar) a debita (pop.) a cuvanta. (A ~ o poezie.)

RECITA vb. a declama a rosti a spune (rar) a debita (pop.) a cuvinta. (A ~ o poezie.)

Intrare: recita
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • recita
  • recitare
  • recitat
  • recitatu‑
  • recitand
  • recitandu‑
 singular plural
  • recita
  • recitatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • recit
 (sa)
  • recit
  • recitam
  • recitai
  • recitasem
a II-a (tu)
  • recitzi
 (sa)
  • recitzi
  • recitai
  • recitashi
  • recitaseshi
a III-a (el, ea)
  • recita
 (sa)
  • recite
  • recita
  • recita
  • recitase
plural I (noi)
  • recitam
 (sa)
  • recitam
  • recitam
  • recitaram
  • recitaseram
  • recitasem
a II-a (voi)
  • recitatzi
 (sa)
  • recitatzi
  • recitatzi
  • recitaratzi
  • recitaseratzi
  • recitasetzi
a III-a (ei, ele)
  • recita
 (sa)
  • recite
  • recitau
  • recitara
  • recitasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

recita, recitverb

  • 1. A spune cu voce tare din memorie un text (in versuri). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: declama
    • format_quote Radu cinta din gura recita frumos poezii frumoase spunea anecdote. VLAHUTZA O. A. 112. DLRLC
    • format_quote Marioara in acest amestec trecind pe linga mine imi recita o strofa. BOLINTINEANU O. 318. DLRLC
    • format_quote Citeodata... incepea ami recita niscai versuri de a lui pre care mi le traducea. NEGRUZZI S. I 219. DLRLC
    • format_quote Lau iubit shi lau recitat cu entuziasm. SADOVEANU E. 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.