opțiuni
  • info

11 definiții pentru receptiv

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). ♦ Care învață, care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). – Din fr. réceptif.

receptiv, ~ă a [At: GALACTION, A. 84 / Pl: ~i, ~e / E: fr réceptif] 1 Capabil de a recepționa cu ușurință impresii din afară. 2 Care primește cu interes observațiile care i se fac și ține seama de ele. 3 Care învață ușor. 4 (Med) Care contractează ușor o boală contagioasă.

RECEPTÍV, -Ă, receptivi, -e, adj. Susceptibil, predispus de a primi ușor și bine impresii din afară, care învață, care asimilează ușor. Memorie receptivă. ♦ (Med.) Predispus la anumite boli infecțioase. Organism receptiv. ▭ Prin o simplă scădere a temperaturii de la 42° la 38°, găinile devin receptive [la boala cărbunelui]. MARINESCU, P. A. 80.

RECEPTÍV, -Ă adj. Capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. ♦ Memorie receptivă = memorie care asimilează ușor. ♦ (Med.) Predispus la anumite boli; plăpând. [< fr. réceptif].

RECEPTÍV, -Ă adj. 1. capabil de a recepționa, de a primi impresii din afară. 2. care învață, asimilează ușor. 3. care contractează ușor anumite boli (contagioase). (< fr. réceptif)

RECEPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care receptează; cu proprietatea de a recepta. 2) (despre persoane) Care receptează ușor impulsurile din afară (informații, observații etc.). 3) Capabil de a asimila, de a învăța ușor. 4) Care contractează ușor o boală infecțioasă; predispus la anumite boli infecțioase. Organism ~. /<fr. réceptif

*receptív, -ă adj. (lat. receptus, primit). Care primește (învață, ține minte) ușor. Med. Care se molipsește ușor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

receptív adj. m., pl. receptívi; f. receptívă, pl. receptíve

receptív adj. m., pl. receptívi; f. sg. receptívă, pl. receptíve

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RECEPTÍV adj. (fig.) deschis. (Un spirit ~.)

RECEPTIV adj. (fig.) deschis. (Un spirit ~.)

Intrare: receptiv
receptiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • receptiv
  • receptivul
  • receptivu‑
  • receptivă
  • receptiva
plural
  • receptivi
  • receptivii
  • receptive
  • receptivele
genitiv-dativ singular
  • receptiv
  • receptivului
  • receptive
  • receptivei
plural
  • receptivi
  • receptivilor
  • receptive
  • receptivelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

receptiv, receptivăadjectiv

  • 1. Susceptibil de a recepționa, de a primi cu ușurință impresii din afară; care primește cu interes observațiile care i se fac (și ține seama de ele). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deschis
    • 1.1. Care învață, care asimilează ușor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.1.1. Memorie receptivă = memorie care asimilează ușor. DN
    • 1.2. medicină Predispus de a contracta cu ușurință o boală (infecțioasă). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Organism receptiv. DLRLC
      • format_quote Prin o simplă scădere a temperaturii de la 42° la 38°, găinile devin receptive [la boala cărbunelui]. MARINESCU, P. A. 80. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.