recapitulare sf [At: STAMATI, D. / Pl: ~lări / E: recapitula] 1 Revenire asupra unei lucrări, chestiuni, probleme etc. insistând asupra punctelor esențiale Si: (înv) recapitulație (1). 2 (Pex) Sintetizare. 3 Trecere în revistă Si: (înv) recapitulație (2). 4 Reamintire (2). 5 Revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățământ Si: repetare (2), (înv) recapitulație (5).

RECAPITULÁRE, recapitulări, s. f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei; p. ext. sintetizare, revedere. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse într-o anumită perioadă de învățămînt. La sfîrșitul anului se face o recapitulare generală. ♦ Enumerare, trecere în revistă, rememorare. Să facem dar o recapitulare de lucrările cele mai importante pe care bunul simț, ajutat de experiență, le declară absolut trebuincioase. ALECSANDRI, S. 18.

RECAPITULÁRE s.f. Acțiunea de a recapitula și rezultatul ei. ♦ Operație de revedere sistematică a materiei parcurse; (p. ext.) sintetizare, rezumare. ♦ Rememorare. [< recapitula].

*recapitulațiúne f. (lat. re-capitulátio, -ónis. V. capitulațiune). Explicațiunea a doŭa oară, explicațiune repetată saŭ rezumată. – Și -áție, dar ob. -áre.

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulắrii; pl. recapitulắri

recapituláre s. f., g.-d. art. recapitulării; pl. recapitulări

RECAPITULÁRE s. 1. rezumare, sintetizare, (înv.) recapitulație. (~ celor spuse mai înainte.) 2. repetare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei pentru examen.)

RECAPITULARE s. 1. rezumare, sintetizare, (înv.) recapitulație. (~ celor spuse mai înainte.) 2. repetare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei.)