7 definiții pentru reamintire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reaminti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
reamintire sf [At: EMINESCU, P. L. 85 / P: re-a~ / Pl: ~ri / E: reaminti] 1 Aducere aminte din nou. 2 Rememorare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REAMINTÍRE, reamintiri, s. f. Acțiunea de a (-și) reaminti și rezultatul ei; rechemare, revenire a unei amintiri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reamintíre (re-a-) s. f., g.-d. art. reamintírii; pl. reamintíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
reamintíre s. f. (sil. re-a-) amintire
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REAMINTÍRE s. reîmprospătare, rememorare, rememorație. (~ celor întâmplate.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REAMINTIRE s. rememorare. (~ celor întîmplate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: re-a-
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reamintire, reamintirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a(-și) reaminti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rememorare rememorație reîmprospătare
etimologie:
- reaminti DEX '98 DEX '09