RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din bg., sb. razmirica.

răzmeriță sf [At: CORESI, L. 360/8 / V: ~mir~ (A și: ~mir~), rez~, rezmir~, (reg) lișmir~ (A: nct), răzmeliță, ~mili~ (A și: ~mili~), rijm~ (A: nct), roșmir~ (A: nct) / S și: răs~ / Pl: ~țe, ~ți / E: vsl размирица] 1 Război (1). 2 Răscoală¹ (1).

RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. (Pop.) Răscoală, răzvrătire. [Var.: rắzmiriță, rézmeriță s. f.] – Din bg., scr. razmirica.

RẮZMERIȚĂ, răzmerițe, s. f. Răscoală, răzvrătire. Dacă o veni ceasul răzmeriții: el, în frunte! C. PETRESCU, A. R. 58. Acu dacă a venit răzmerița, oamenii vor s-apuce și ei nițel pămînt. REBREANU, R. II 91. Gătește-mă măiculiță, De-un cal bun și de-o suliță Că la vară-i răzmeriță. SEVASTOS, C. 271. – Pl. și: răzmeriți (ALECSANDRI, T. I 239). – Variante: răzmiriță (ALECSANDRI, T. 955), rézmeriță (RUSSO, S. 171) s. f.

RẮZMERIȚĂ ~e f. rar pop. Răscoală spontană și neorganizată. [G.-D. răzmeriței] /<bulg., sl. razmirica

răzmiriță sf vz răzmeriță

rezmeriță sf vz răzmeriță

răsmeriță f. Mold. revoluțiune, în special cea dela 1821: de când cu răsmerița volintirilor AL. [Slav. RAZMIRIȚA, răsboiu].

rắzmiriță f., pl. e (vsl. razmirica, d. mirŭ, pace). Revoluțiune, rebeliune, revoltă, răscoală: răzmirița dela 1821 (zavera). – Și răzmeriță și răzmăriță, ĭar în Olt. și la Româniĭ din Bulgaria răzmeliță. Rar și -íriță, și -ríță.

rắzmeriță (pop.) s. f., g.-d. art. rắzmeriței; pl. rắzmerițe

răzmeríță s. f., g.-d. art. răzmeríței; pl. răzmeríțe

răzmeriță

răzmiriță, -țe.

RĂZMERIȚĂ s. v. răscoală.

RĂZMERIȚĂ s. răscoală, răsculare, răzvrătire, rebeliune, revoltă, (livr.) sedițiune, (înv. și pop.) rebelie, (pop. și fam.) tevatură, (pop.) revoluție, ridicare, sculare, (înv.) burzuluială, răzvală, rocoș, rocoșeală, rocoșenie, rocoșire, rocoșit, rocoșitură, zaveră, (înv., prin Mold.) bont, (turcism înv.) zulum, zurba, zurbalîc, (fig.) tulburare. (A izbucnit o puternică ~.)