RAZATOÁRE razatori s. f. 1. Obiect de forme shi de dimensiuni diferite folosit in bucatarie pentru ras legume fructe cashcaval etc.; razuitoare. 2. Obiect de lemn sau de otzel in forma de lama ashezat la intrarea unei case de care se shterge noroiul de pe incaltzaminte. Rade + suf. atoare.

razatoare sf [At: LB / V: (reg) rasa~ ~zat~ ~zet~ ~zit~ / Pl: ~ori (reg) ~ / E: rade + atoare] 1 Obiect avand forme shi dimensiuni diferite intrebuintzat in bucatarie pentm ras legume cashcaval etc. Si: (reg) razuitor (3). 2 (Ivr) Instrument de tortura. 3 Obiect de lemn sau de otzel in forma de lama fixat la intrarea unei case care se rade noroiul de pe incaltzaminte. 4 (Reg) Lopatzita de lemn sau de metal cu care se rade covata. 5 Aluat ras de pe covata Si: rasatura (7) (reg) razalitura razuitura (2). 6 (Reg) Unealta folosita in dulgherie dogarie sau zidarie. 7 Custura pentru curatzat pieile. 8 Rashpel (1). 9 (Reg) Batz cu care se netezeshte banitza plina (cu cereale) k sa nu treaca peste masura.

RAZATOÁRE razatori s. f. 1. Obiect de forme shi de dimensiuni diferite intrebuintzat in bucatarie pentru ras legume fructe cashcaval etc.; razuitoare. 2. Obiect de lemn sau de otzel in forma de lama ashezat la intrarea unei case de care se rade noroiul de pe incaltzaminte. Rade + suf. atoare.

RAZATOÁRE razatori s. f. 1. Unealta de bucatarie din tabla cu gaurele (zimtzate) care se rad zarzavaturi cashcaval etc. Cind eram La maica fata Mincam turta coaptan vatra SHi rasa pe razatoare Fatzami era k o floare. SEVASTOS C. 227. 2. Obiect de obicei de otzel in forma de lama fixat la intrarea intro casa shi de care se rade noroiul de pe incaltzaminte.

RAZATOÁRE razatóri f. 1) Unealta de uz casnic folosita pentru ras produse alimentare (legume fructe branza etc.); razuitor. A da prin razatoare. 2) Obiect format din una sau mai multe lame paralele fixat la intrarea intro casa de care se rade noroiul de pe incaltzaminte. [G.D. razatorii] /a roade + suf. ~atoare

razatoare f. 1. unealta de ras hrean; 2. care se curatza de gunoiu incaltzamintea.

razatoáre f. pl. orĭ (ild. razuitoare dupa rad razind). Unealta de bucatarie consistind dintr’o tablitza de tinichea cu gaurĭ cu marginile zgirietoare care serveshte la ras hreanu gutuile sh. a. Bucata de lemn de ras virfu banitzeĭ incarcate. V. raz 1 razuitoare.

manúsharazatoáre s. f. (gosp.) Tip de manusha cu dosul aspru care functzioneaza k o razatoare ◊ „Lista noutatzilor e atat de lunga: manushirazatoare care curatza cartofi noi.” Cont 28 X 60 p. 10 (din manusha + razatoare)

razatoárestrecuratoáre s. f. (gosp.) Obiect de uz casnic ce serveshte atat k razatoare cat shi k strecuratoare ◊ „Privitzi de pilda razatorilestrecuratori din tabla alba.” I.B. 8 IX 67 p. 1 (din razatoare + strecuratoare)

razatoáre s. f. g.d. art. razatórii; pl. razatóri

razatoáre s. f. g.d. art. razatórii; pl. razatóri

RAZATOÁRE s. razuitoare (Transilv. shi Ban.) razalau. (~ pentru morcovi.)

RAZATOARE s. razuitoare (Transilv. shi Ban.) razalau. (~ pentru morcovi.)