RASUFLATOÁRE rasuflatori s. f. Deschizatura (de aerisire) prin care un spatziu inchis comunica cu exteriorul. In coasta dealului cu mine se facea o hruba... shi din hruba se facea rasuflatori pina in virful lui. I. IONESCU M. 51. ◊ (In basme) Au sosit la rasuflatoarea Lumii Negre. SBIERA P. 85.

RASUFLATOÁRE ~óri f. Deschizatura mica prin care se face aerisirea unei incaperi sau a unui recipient. ~ la beci. /a rasufla + suf. ~toare

rasuflatoare f. ferestrue pe unde intra aer.

rasuflatoáre f. pl. orĭ. Deschizatura facuta k sa intre aeru intr’un becĭ orĭ alt loc inchis ventilator.

RASUFLATÓR OÁRE rasuflatori oare adj. s. f. s. n. 1. Adj. (Rar) Care inlesneshte respiratzia. ◊ Compus: rasuflatoareapamantului = ciuperca din familia Lycoperdacee de culoare albagalbuie in perioada de tineretze shi cenushie la maturitate (Lycoperdon bovista). 2. S. f. Deschizatura (de aerisire) prin care un spatziu inchis comunica cu exteriorul. 3. S. f. Canal de evacuare a aerului shi a gazelor la turnarea metalului lichid in forme servind la verificarea umplerii formei. 4. S. n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintrun motor cu ardere interna. Rasufla + suf. ator.

rasuflator ~oare [At: BIBLIA (1688) 1612/39 / Pl: ~i ~oare / E: rasufla + (a)tor] 1 a (Rar) Care respira (1). 2 a Care serveshte la respirat. 3 a Nume dat unor partzi ale aparatului respirator (caile nazale traheea laringele plamanii). 4 sf Deschizatura de aerisire prin care un spatziu inchis comunica cu exteriorul Si: (rar) rasuflare (14). 5 sf Canal de evacuare a aerului shi a gazelor la turnarea metalului lichid in forme servind la verificarea umplerii formei. 6 sn Tub de evacuare a gazelor de ardere dintrun motor cu ardere interna. 7 sf (Bot; ic) ~oarea~ pamantului Ciuperca din familia lycoperdacee de culoare albgalbuie in perioada de tineretze shi de culoare cenushie la maturitate cand se deschide in varf pentru a lasa sa iasa sporii (Lycoperdon bovista). 8 sf (In basme) Loc prin care se crede k pamantul comunica cu taramul celalalt. 9 sf (Pop; is) ~oarea picioarelor Umflatura care se formeaza deasupra genunchilor la picioarele dinainte ale cailor sau sub genunchi la picioarele dinapoi.

RASUFLATÓR OÁRE rasuflatori oare adj. s. f. s. n. 1. Adj. (Rar) Care inlesneshte respiratzia. 2. S. f. Deschizatura (de aerisire) prin care un spatziu inchis comunica cu exteriorul. 3. S. f. Canal de evacuare a aerului shi a gazelor la turnarea metalului lichid in forme servind la verificarea umplerii formei. 4. S. n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintrun motor cu ardere interna. Rasufla + suf. ator.

RASUFLATÓR ~oáre n. 1) Tub de evacuare a gazelor dintrun motor cu ardere interna. 2) metal. Canal de evacuare a aerului shi a gazelor la turnarea metalului lichid in forme. /a rasufla + suf. ~tor

rasuflatoáre (deschizatura canal de evacuare) (sufla) s. f. g.d. art. rasuflatórii; pl. rasuflatóri

rasuflatoáre (deschizatura de aerisire) s. f. (sil. fla) g.d. art. rasuflatórii; pl. rasuflatóri

RASUFLATOÁRE s. (inv.) rasuflare rasuflatura. (~ practicata intrun perete.)

RASUFLATOÁRE s. v. supapa ventil.

RASUFLATOARE s. (inv.) rasuflare rasuflatura. (~ practicata intrun perete.)

rasuflatoare s. v. SUPAPA. VENTIL.

rasuflatoare rasuflatori s. f. buzunar.