rasucitura sf [At: ATILA P. 34 / Pl: ~ri / E: rasuciri + tura] 1 (Mpl) Fiecare dintre intorsaturile in forma de spirala care le capata firul prin rasucire (1). 2 SHerpuitura. 3 Indoitura. 4 Rotire (4).

RASUCITÚRA rasucituri s. f. Fiecare dintre intorsaturile in forma de spirala care le capata firul prin rasucire. ♦ Fiecare dintre cotiturile unui drum. Nushi poate inchipui cineva ce sucituri shi rasucituri sint facute in hotarul tzarii de prin aceshti muntzi. I. IONESCU M. 36. ♦ Fel mod de a rasuci un fir.

RASUCITÚRA ~i f. 1) Invartire in jurul lui insushi sau in jurul unui obiect. ~ de fus. 2) Parte rasucita de ceva. 3) Mod de a rasuci firele. 4) Fiecare dintre intorsaturile unui corp care descrie o mishcare de rotatzie. /a se rasuci + suf. ~tura

rasucitúra s. f. g.d. art. rasucitúrii; pl. rasucitúri

rasucitúra s. f. g.d. art. rasucitúrii; pl. rasucitúri

RASUCITÚRA s. 1. v. rasucire. 2. v. incovoietura. 3. v. spira. 4. v. cotitura.

RASUCITURA s. 1. invirtire invirtit rasuceala rasucire rasucit suceala sucire sucit sucitura. (~ unui fir textil.) 2. incovoietura indoitura. (~ unei bare.) 3. spirala spira. (~ a unui arc.) 4. cot cotitura curba intorsatura intortochetura ocol serpentina sinuozitate sherpuire sherpuitura (rar) indoitura (pop.) cirmeala cirnitura intorsura sucitura (Olt. shi Ban.) covei. (~ a unui drum.)