optziuni
  • info

13 definitzii pentru raspunzator

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RASPUNZATÓR OÁRE raspunzatori oare adj. 1. Care raspunde pentru faptele sale sau ale altora care poarta raspunderea; care trebuie tras la raspundere; responsabil. 2. (Inv.) Corespunzator. Raspunde + suf. ator.

RASPUNZATÓR OÁRE raspunzatori oare adj. 1. Care raspunde pentru faptele sale sau ale altora care poarta raspunderea; care trebuie tras la raspundere; responsabil. 2. (Inv.) Corespunzator. Raspunde + suf. ator.

raspunzator ~oare [At: SHINCAI HR. I 161/14 / V: (inv) ~iu / S shi: res~ / Pl: ~i ~oare / E: raspunde + ator] 1 a (Ivr) Prin care se raspunde (1). 2 a Care da raspuns2 (1). 34 smf a (Persoana) care raspunde (20) pentru faptele sale. 56 smf. a (Persoana) care poarta raspunderea (6) Si: responsabil (1). 78 smf a Reprezentant (1). 9 a (Ivr) Corespunzator.

RASPUNZATÓR OÁRE raspunzatori oare adj. 1. Care raspunde pentru faptele sale responsabil; care poarta raspunderea; care trebuie tras la raspundere. Eshti raspunzator de moartea matushemi. DUMITRIU N. 123. Critica literara este in mare masura raspunzatoare pentru neajunsurile poeziei. BENIUC P. 119. 2. (Invechit) Care corespunde; corespunzator. Asemenea preliminari urmeaza a se face intrun mod raspunzator scopului. GHICA A. 148.

RASPUNZATÓR ~oáre (~óri ~oáre) (shi substantival) Care raspunde de ceva; care poarta o raspundere; responsabil. 2) inv. Care corespunde; corespunzator. /a raspunde + suf. ~ator

raspunzator a. 1. garant; 2. responsabil.

raspunzatór oáre adj. Care raspunde responsabil garant. A face raspunzator a obliga sa raspunda de cele facute.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

raspunzatór adj. m. pl. raspunzatóri; f. sg. shi pl. raspunzatoáre

raspunzatór adj. m. pl. raspunzatóri; f. sg. shi pl. raspunzatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RASPUNZATÓR adj. responsabil. (El este ~ de faptul...)

RASPUNZATOR adj. responsabil. (El este ~ de faptul...)

raspunzator adj. v. ADECVAT. CONFORM. CONVENABIL. CORESPUNZATOR. CUVENIT. INDICAT. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. RECOMANDABIL. RECOMANDAT.

SEMN RASPUNZATÓR s. v. semnul intrebarii.

semn raspunzator s. v. SEMNUL INTREBARII.

Intrare: raspunzator
raspunzator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raspunzator
  • raspunzatorul
  • raspunzatoru‑
  • raspunzatoare
  • raspunzatoarea
plural
  • raspunzatori
  • raspunzatorii
  • raspunzatoare
  • raspunzatoarele
genitiv-dativ singular
  • raspunzator
  • raspunzatorului
  • raspunzatoare
  • raspunzatoarei
plural
  • raspunzatori
  • raspunzatorilor
  • raspunzatoare
  • raspunzatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

raspunzator, raspunzatoareadjectiv

  • 1. Care raspunde pentru faptele sale sau ale altora care poarta raspunderea; care trebuie tras la raspundere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: responsabil
    • format_quote Eshti raspunzator de moartea matushemi. DUMITRIU N. 123. DLRLC
    • format_quote Critica literara este in mare masura raspunzatoare pentru neajunsurile poeziei. BENIUC P. 119. DLRLC
  • 2. invechit Corespunzator. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: corespunzator
    • format_quote Asemenea preliminari urmeaza a se face intrun mod raspunzator scopului. GHICA A. 148. DLRLC
etimologie:
  • Raspunde + sufix ator. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.