RASHCHIRÁ rashchír vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) intinde in laturi. 2. Tranz. shi refl. A (se) rasfira a (se) imprashtia. 3. Tranz. A rashchia. [Prez. ind. shi: rashchirez. Var.: raschirá vb. I] Cf. rasfira.

rashchira [At: PSALT. 225 / V: ~cheli ~ila ras~ resc~ reshchiera resh~ / Pzi: ~rez rashchir / E: ns cf rasfira] 12 vtr A (se) imprashtia. 3 vt (Inv; c. i. bani avere) A impartzi. 4 vt (Inv; c. i. bani avere) A cheltui (7). 5 vr (D. nori fum etc.) A se risipi (20). 6 vr (D. nori fum etc.) A disparea (1). 78 vrim (Reg) A se insenina. 9 vta (Irg) A scurma. 1011 vtr (Irg) A (se) extinde (2). 12 vr (Irg) A strabate. 1314 vtr A (se) intinde (pe o suprafatza mare). 1516 vtr (Inv) A indeparta unul de altul. 17 vt (Inv) A alunga (5). 1819 vtr A (se) rasfira (12) in laturi. 20 vt A rasfira parul barba penele etc. 21 vt (Fig; inv) A pronuntza clar lamurit Si: a raspica (4). 22 vt (Reg; pcf) A rashchia (1).

RASHCHIRÁ rashchirez vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) intinde in laturi. 2. Tranz. shi refl. A (se) rasfira a (se) imprashtia. 3. Tranz. A rashchia. [Var.: raschirá vb. I.] Cf. rasfira.

RASHCHIRÁ rashchír shi rashchirez vb. I. Tranz. (SHi in forma raschira) 1. A rashchia. Fata tort rashchira Fuse plinenfira SHinfirind ofteaza. COSHBUC P. II 143. 2. A rasfira (1). Tacu deodata shi incepu sa se plimbe cu pashi mari prin casa rashchirindushi minios cu degetele barba shi mustatzile carunte. SADOVEANU O. III 110. ♦ (Cu privire la grupuri la colectivitatzi) A imprashtia. (Refl.) Raschirinduse totzi ai sai... fugi la Constantinopol. BALCESCU O. II 50. ◊ Fig. Pictorul maiestru teminduse a raschira interesul... nu sa ispitit a infatzisha cerbul in lupta sa disperata cu cinii. ODOBESCU S. III 136. 3. A desface departind la capatul lor liber elemente reunite prin una din extremitatzi; a intinde in laturi. Stai sa vezi badie Zaharia! se pregati de povestit rashchirind putzin un picior inainte. C. PETRESCU R. DR 62. Se opri in mijlocul ograzii... ishi rashchira picioarele ishi trinti miinile in sholduri. REBREANU I. 27. ◊ Intranz. [Turtureaua] rashchira din cioc K puicutza din mijloc. SEVASTOS C 121. ◊ Refl. In capatul batzului de fildesh se rashchira o gheara. DUMITRIU N. 66. Varianta: raschirá vb. I.

A RASHCHIRÁ rashchír tranz. 1) A face sa se rashchire. 2) (mai ales picioarele) A desface larg; a rascracana. /cf. a rasfira

A SE RASHCHIRÁ se rashchíra intranz. 1) (despre par shi obiecte din fire) A se desface indepartanduse fir de la fir; a se rasfira. 2) pop. (despre fiintze) Ashi desface picioarele in laturi; a se cracana. /cf. a se rasfira

raschira v vz rashchira

raschirà v. 1. a rasfira: frunza k mio raschira POP.; 2. a depana. [Rostire dialectala din rasfira].

rasfirà v. 1. a departa unul de altul (ex. degetele); 2. a desfashura: pasarile ’shi rasfira aripile; 3. a se imprashtia: shi fugind se resfirau cate unul unul POP. [Slav. RAS shi fir (probabil primitiv metafora din sfera tzesutului) de unde shi variantele raschirà shi rashirà de origina dialectala].

raschír v. tr. V. rasfir.

rasfír a á v. tr. (ras shi fir adica „desfac firele”. V. in shi prefir). Vest. Intind desfashor (vorbind de fire saŭ pene unite intr’un punct): curcaniĭ shi pauniĭ ishĭ resfira coada. Raspindesc desfashor: a rasfira trupele pe cimp. In est raschir din rashir cum se zice pop. pin Munt. est. Raschir zice shi Od. (Pseud. 159) care e din Munt. vest. La Ur. shi Dos. ráshchir.

rashchír v. tr. rasfir.

!rashchira (a ~) (a rasfira) (pop.) vb. ind. prez. 1 sg. rashchir 3 rashchira; conj. prez. 1 sg. sa rashchir 3 sa rashchire

!rashchirá (a ~) vb. ind. prez. 3 rashchíra/rashchireáza

rashchirá vb. ind. prez. 1 sg. rashchiréz/rashchír 3 sg. shi pl. rashchireáza /rashchíra

RASHCHIRÁ vb. v. alunga arunca azvarli cheltui circula departa destrama dispersa extinde goni irosi izgoni imprashtia indeparta intinde latzi prapadi propaga rasfira raspandi razletzi risipi spulbera transmite zvarli.

rashchira vb. v. ALUNGA. ARUNCA. AZVIRLI. CHELTUI. CIRCULA. DEPARTA. DESTRAMA. DISPERSA. EXTINDE. GONI. IROSI. IZGONI. IMPRASHTIA. INDEPARTA. INTINDE. LATZI. PRAPADI. PROPAGA. RASFIRA. RASPINDI. RAZLETZI. RISIPI. SPULBERA. TRANSMITE. ZVIRLI.

A se rashchira ≠ a se gramadi

rashchirá (rashchír rashchirát) vb. 1. A se dispersa a se dilata a se intinde. 2. A se risipi a se imprashtia. Var. raschira rasfira. Mr. araschir(are). Dintrun sl. *rasširiti < širiti „a se dilata” cu disimilare consonantica la fel cu rashchia. Der. de la fir (Tiktin; Candrea) este greoaie semantic (dupa aceshti autori ar trebui sa se porneasca de la notziunea de „destrama” de unde trecerea spre „dilata”) nu este simpla shi nu poate sa explice forma rashchira care este cea mai veche; in schimb este sigur k var. rasfira se datoreaza unei contaminari cu fir. Relatzia cu sl. raskriljati „a se intinde” din krilo „aripa” (Cihac II 83) este la fel de improbabila. Dupa Pascu I 67 din raschia contaminat cu fir.