rapire¹ sf [At: PRAV. 189 / V: (inv) hr~ / Pl: ~ri / E: rapi²] 1 Luare cu fortza a unei fiintze din locul unde se afla shi ducerea ei in alta parte Si: (inv) rapit¹ (1) rapitura (1). 2 Luare cu fortza a unui bun material Si: jefuire pradare (inv) rapiciune¹ (1) rapit¹ (2) rapitura (2) rapshtire (3) (ivr) rapshtit¹. 3 (Fig; ccr) Obiect luat cu fortza. 4 (Fig) Incantare. 5 (Inv) Pornire nestapanita Si: (inv) rapit¹ (3).

rapire² sf [At: DA / V: h~ / Pl: ~ri / E: rapi³] 1 Respiratzie grea. 2 Graba precipitare de a face ceva.

RAPÍRE rapiri s. f. Actziunea de a rapi shi rezultatul ei. 1. Faptul de a lua cu fortza o fiintza de la locul ei shi de a o duce cu sine. Imparatul shi imparateasa se intristara foarte mult de rapirea fetelor. POPESCU B. I 75. 2. Luare cu sila a unui bun material; (concretizat) obiect luat cu sila (v. prada). Eu shtiu mai de demult k oamenii in lume Asupra celor mici dreptate nushi gasesc: Cind ei cu cei mai mari rapirilempartzesc. DONICI F. 49. 3. Fig. Fermecare incintare extaz. Idol tu! rapire mintzii! Cu ochi mari shi parul des. EMINESCU O. I 80. Toata adunarea vede cu rapire O fetitza dulce k o fericire. BOLINTINEANU O. 44. Ascultind cu o dulce rapire cum vrabiile limbute ciripesc. ODOBESCU S. III 77. Varianta: hrapíre (SADOVEANU O. VII 35 BOLINTINEANU O. 445) s. f.

rapire f. 1. ridicare cu violentza; 2. transport extaz: toata adunarea vede cu rapire BOL.

rapíre f. Actziunea de a rapi. Fig. Transport extaz.

hrapire sf vz rapire

HRAPÍRE s. f. V. rapire.

rapíre s. f. g.d. art. rapírii; pl. rapíri

rapíre s. f. g.d. art. rapírii; pl. rapíri

RAPÍRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. v. incantare.

RAPIRE s. 1. (JUR.) (livr.) rapt. (~ unui copil.) 2. captivare cucerire delectare desfatare fascinare fascinatzie fermecare incintare seducere seductzie subjugare vrajire. (~ spectatorilor.)