RÁNGA rangi s. f. Bara de otzel folosita k parghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. Et. nec.

ranga¹ sf [At: LB / V: (reg) rang sn (Pl: ~uri) ~gla ~nca / Pl: rangi (reg) ~nge / E: nct] 1 Bara de otzel ascutzita la un capat servind k parghie pentru mishcarea obiectelor grele sau folosita cand se sapa in pamant foarte adanc cand se desface un pavaj etc. Si: (reg) manela razush. 2 (Reg; if rangla) Bara lunga de fier incovoiata la un capat cu care minerii desprind piatra. 3 (Reg) Ghionoi.

RÁNGA rangi s. f. Bara de fier teshita la unul din capete servind k parghie pentru ridicarea sau deplasarea unor obiecte grele sau la desfacerea unor pavaje. Et. nec.

RÁNGA rangi s. f. Bara de fier ascutzita la unul dintre capete servind k pirghie cind se sapa in paminturi foarte tari cind se desface un pavaj etc. Brebu era in mina cu o ranga de fier. PAS L. I 79.

RÁNGA rangi f. Unealta constand dintro bara de otzel (teshita la un capat) folosita k parghie la ridicarea sau la deplasarea unor corpuri grele; raz. /Orig. nec.

ránga f. pl. e shi rangĭ (germ.?). Sud. Raz lom drug de fer cu un capat latzit cu care se scot petrele din pavaj se sparg ushile sh. a. V. dalta.

rang² sn vz ranga¹

ránga s. f. g.d. art. rắngii; pl. rangi

ránga s. f. g.d. art. rangii; pl. rangi

RÁNGA s. (TEHN.) (pop.) shtanga (reg.) manela razush (Transilv.) paranga. (A ridica ceva cu o ~.)

RANGA s. (TEHN.) (pop.) shtanga (reg.) manela razush (Transilv.) paringa. (A ridica ceva cu o ~.)

ranga rangi s. f. (vulg.) penis.