5 definitzii pentru randuit
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
randuit ~a [At: (a. 1668) IORGA S. D. VII 75 / Pl: ~itzi ~e / E: randui1] (Adesea in concurentza cu oranduit) 1 a Ashezat in rand intro succesiune regulata Si: inshiruit aliniat. 2 a Grupat intrun anumit fel. 3 a Aranjat potrivit unor cerintze de ordin practic sau estetic. 4 a Pus in ordine Si: ordonat. 5 a Intocmit. 6 a Hotarat. 7 a Numit intro anumita slujba Si: desemnat (3) insarcinat imputernicit investit. 8 a Ursit. 9 sf (Pop) Ursita.
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
RANDUÍT adj. 1. v. aranjat. 2. v. aliniat. 3. v. anumit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RINDUIT adj. 1. aranjat clasat ordonat organizat sistematizat. (Material documentar ~.) 2. aliniat inshirat inshiruit. (Rinduri ~.) 3. anumit cunoscut determinat fixat hotarit precizat specificat stabilit statornicit. (La o data ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
randuít a randuitzi te (randuluit) adj. Sortit predestinat: „De mash duce sa ma duc / Ce mii randuit ajung” (SHtetzco 1990: 344). Din randui (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adaugata de raduborza
- actziuni
randuít a adj. Sortit predestinat: „De mash duce sa ma duc / Ce mii randuit ajung” (SHtetzco 1990: 344). Rand + uit.
- sursa: DRAM (2011)
- adaugata de raduborza
- actziuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||