RÁMPĂ, rampe, s. f. 1. Platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care înlesnește încărcarea și descărcarea mărfurilor; loc înălțat (lângă linia ferată) destinat încărcării și descărcării mărfurilor. 2. Balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau, rar, unui pod. ♦ Barieră. 3. Partea din față a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivaltă; p. gener. scenă. ◊ Expr. A chema la rampă = a cere, prin aplauze, ca artiștii să reapară pe scenă. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului. 4. Porțiune înclinată față de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate, parcursă în sensul urcării. 5. Lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de transport a unui orizont și un puț de mină sau un plan înclinat. 6. (În sintagma) Rampă de lansare = platformă prevăzută cu dispozitive de orientare și ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe.

rampă sf [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 32 / Pl: ~pe, (reg) rămpi / E: fr rampe, ger Rampe] 1 Balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau al unui pod Si: rezemătoare (4). 2 Barieră (1). 3 Partea din față a unei scene de teatru, unde sunt instalate luminile Si: rivaltă. 4 (Pgn) Scenă. 5 (Îe) A chema Ia ~ A cere, prin aplauze, ca artiștii să reapară pe scenă. 6 (D. piese de teatru; îe) A vedea lumina ~pei A intra în repertoriul unui teatru pentru a fi jucat în fața publicului. 7 Platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care servește la depozitarea, încărcarea și descărcarea mărfurilor dintr-un vehicul rutier sau feroviar. 8 (Pex) Loc (lângă linia ferată) destinat încărcării și descărcării mărfurilor. 9 Porțiune din traseul unei șosele sau a unei căi ferate în pantă, parcursă în sensul urcării. 10 Loc de trecere peste linia ferată. 11 Lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de transport a unui orizont și un puț de mină sau un plan înclinat. 12 (Îs) ~ de lansare Platformă prevăzută cu dispozitive de orientare și ghidare, folosită pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. 13 (Fig; îas) Ocazie prin care cineva se poate afirma.

RÁMPĂ, rampe, s. f. 1. Platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care înlesnește încărcarea și descărcarea mărfurilor; loc înălțat (lângă linia ferată) destinat încărcării și descărcării mărfurilor. 2. Balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau (rar) unui pod. ♦ Barieră. 3. Partea din față a unei scene de teatru unde sunt instalate luminile; rivaltă; p. gener. scenă. ◊ Expr. A chema la rampă = a cere, prin aplauze, ca artiștii să reapară pe scenă. A vedea lumina rampei = (despre piese de teatru) a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului. 4. Porțiune înclinată față de orizontală a unui drum sau a unei căi ferate, parcursă în sensul urcării. 5. Lucrare minieră prin care se face legătura între galeria de transport a unui orizont și un puț de mină sau un plan înclinat. 6. (În sintagma) Rampă de lansare = platformă prevăzută cu dispozitive de orientare și ghidare, folosite pentru lansarea avioanelor catapultate sau a rachetelor. – Din fr. rampe, germ. Rampe.

RÁMPĂ, rampe, s. f. 1. Platformă (în gări) la nivelul pardoselii vagoanelor, pentru a înlesni încărcarea și descărcarea mărfurilor; loc lîngă linia ferată destinat încărcării și descărcării mărfurilor. 2. Balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau (mai rar) al unui pod. Începi a vedea tot mai des nălucind pe la ferestre rampele podurilor și... auzi vîjîind pe sub vagon o apă repede și puternică. VLAHUȚĂ, O. A. III 32. ♦ Bară de lemn care închide un drum sau o șosea la încrucișarea cu o cale ferată; barieră. 3. Partea din față a podelei unei scene de teatru, unde sînt instalate luminile. Dacă cei ce visează la lumea ce se agită după dunga strălucitoare a rampei ar fi ascultat acestea, desigur că s-ar fi înduioșat. ANGHEL, PR. 121. Pășește spre rampă și declamă cu toată căldura. CARAGIALE, O. III 7. ◊ Expr. A chema la rampă = a cere prin aplauze ca artiștii să reapară pe scenă. De trei ori actrița fu chemată la rampă, iar a patra oară... apăru împreună cu autorul poeziei. CĂLINESCU, E. 140. Cîntăreții sînt chemați la rampă de două, de trei, de patru ori. CARAGIALE, N. S. 91. (Despre piese de teatru) A vedea lumina rampei = a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului. 4. Teren înclinat.

RÁMPĂ s.f. 1. Teren înclinat, privit în sensul în care urcă. ♦ Porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă urcând. 2. Platformă amenajată în stații pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată. ◊ Rampă de lansare = suport orientabil echipat cu diferite dispozitive de ghidare, de pe care se lansează avioanele catapultate sau unele rachete de luptă. 3. Balustradă la o scară. ♦ Barieră. 4. (Teatru) Partea din față a unei scene, unde sunt instalate luminile. ◊ A vedea lumina rampei = a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului; a chema la rampă = a cere prin aplauze revenirea artiștilor pe scenă. 5. (Anat.) Compartiment din melcul urechii interne. [< fr. rampe].

RÁMPĂ s. f. 1. teren înclinat, privit în sensul în care urcă. ◊ porțiune din traseul unei căi ferate sau a unui drum în pantă urcătoare. 2. platformă amenajată în stații pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor de cale ferată. ♦ ~ de lansare = suport echipat cu diferite dispozitive de orientare și ghidare de pe care se lansează avioanele catapultate sau rachetele. 3. balustradă la o scară sau la un pod. ◊ barieră. 4. partea din față a unei scene de teatru, unde sunt instalate luminile. ♦ a vedea lumina ĕi = a intra în repertoriul unui teatru, a fi jucat în fața publicului; a chema la ~ = a cere prin aplauze revenirea artiștilor pe scenă. 5. compartiment din melcul urechii interne; scală (2). (< fr. rampe, germ. Rampe)

RÁMPĂ ~e f. 1) Platformă situată la nivelul care înlesnește operațiile de încărcare și de descărcare a unui vehicul. 2) Balustradă a unei scări sau a unui pod. 3) Partea din față a unei scene, unde sunt instalate aparatele de iluminare. ◊ A vedea lumina ~ei a fi jucat spectacolul în fața publicului; a intra în repertoriul unui teatru. A chema la ~ a cere, prin aplauze, ca artiștii să revină pe scenă la sfârșitul spectacolului. 4) Porțiune înclinată a unui drum. 5) Excavație minieră de legătură între un puț de extracție și galeria de transport. /<fr. rampe, germ. Rampe

rampă f. 1. balustradă de-a lungul unei scări; 2. loc în pantă lângă un drum: rampă de vinuri la gară; 3. în teatru, rând de lumini la marginea scenei.

*rámpă f., pl. e (fr. rampe). Balustrada de la marginea uneĭ scărĭ, rezemătoarea pe care poțĭ pune mîna ca să te suĭ maĭ ușor pe scară. Parte maĭ înălțată a unuĭ drum ca să se poată maĭ ușor încărca orĭ descărca marfa trăgînd căruța drept la ușa vagonuluĭ de cale ferată: rampa de vinurĭ. Marginea uneĭ scene teatrale (unde e șiru de lămpĭ): publicu, pin aplauze, l-a chemat la rampă.

rámpă s. f., g.-d. art. rámpei; pl. rámpe

rámpă s. f., g.-d. art. rámpei; pl. rámpe

RÁMPĂ s. 1. platformă. (~ de lansare.) 2. balustradă, parapet, parmaclâc, pălimar, rezemătoare, mână curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 3. (TEATRU) rivaltă. (Actorii au ieșit la ~.)

RÁMPĂ s. v. barieră.

RAMPĂ s. 1. platformă. (~ de lansare.) 2. balustradă, parapet, parmaclîc, pălimar, rezemătoare, mînă curentă, (rar) reazem, (Transilv. și Munt.) plimbă, (Transilv.) strajă, (înv.) parmac. (~ la o scară.) 3. (TEATRU) rivaltă. (Actorii au ieșit la ~.)

rampă s. v. BARIERĂ.

RAMPĂ DE LANSARE platformă sau suport prevăzut cu dispozitive de ghidare și mecanisme de orientare, utilizat pentru lansarea avioanelor catapultate (fiind fixe pe portavioane) sau a rachetelor (fiind mobile, instalate pe aeronave de luptă, permițând lansarea succesivă sau a mai multor o dată). Rampele de lansare pentru rachetele nedirijate sunt constituite din șine, tuburi sau carcase de ghidare.

RAMPA, cotidian cultural-artistic apărut la București, cu intermitențe (16 oct. 1911-31 dec. 1913, 1 ian. 1915-20 iul. 1938, 21 oct. 1946-18 iul. 1948). Director: N.D. Cocea. Colaboratori: L. Rebreanu, M. Sevastos, Ed. Claudella, Z. Bârsan, I.M. Sadoveanu, V. Eftimiu, V. Voiculescu, I. Massoff, Cezar Petrescu, C. Theodorescu, Gala Galaction, T. Arghezi ș.a.