9 definiții pentru ramolit (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de ramolisment. – V. ramoli.

ramolit, ~ă smf, a [At: CARAGIALE, O. II, 105 / Pl: ~iți, ~e / E: ramoli] 1-2 (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor și integritatea facultăților intelectuale din cauza bătrâneții Si: decrepit, rablagit (2), (reg) mârced.

RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). – V. ramoli.

RAMOLÍT, -Ă, ramoliți, -te, adj. Care și-a pierdut vioiciunea mișcărilor, a facultăților intelectuale (din cauza bătrîneții). Puțin cam ramolit, puțin cam șiret, dar știind ce vrea. CAMIL PETRESCU, O. I 290. Știi dumneata unde e strada Pacienții? – Asta e, măiculiță. – Ei, aș!... Teribil e de ramolită. CARAGIALE, O. II 276. ◊ (Substantivat) Ar fi dovedit că babalîcul e un ramolit, că nu mai înțelege nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 245.

RAMOLÍT, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care și-a pierdut vioiciunea, agerimea minții (din cauza bătrâneții). [< ramoli].

ramolit a. și m. cel cu inteligența slăbită de o paralizie a creierului (= fr. ramolli).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

*ramolít adj. m., s. m., pl. ramolíți; adj. f., s. f. ramolítă, pl. ramolíte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RAMOLÍT adj., s. 1. adj. v. senil. 2. s. babalâc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hârb. (A ajuns un ~.)

RAMOLIT adj., s. 1. adj. (MED.) senil, (livr.) decrepit, (rar) senilizat, (înv.) matofit, (fam. fig.) hodorogit, rablagit, zaharisit, (impr.) sclerozat. (Un bătrîn ~.) 2. s. babalîc, baccea, căzătură, hodorog, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns un ~.)

Intrare: ramolit (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ramolit
  • ramolitul
  • ramolitu‑
plural
  • ramoliți
  • ramoliții
genitiv-dativ singular
  • ramolit
  • ramolitului
plural
  • ramoliți
  • ramoliților
vocativ singular
  • ramolitule
  • ramolite
plural
  • ramoliților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ramoli, ramolitesubstantiv feminin
ramolit, ramolițisubstantiv masculin
ramolit, ramoliadjectiv

  • 1. (Persoană) care suferă de ramolisment. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Puțin cam ramolit, puțin cam șiret, dar știind ce vrea. CAMIL PETRESCU, O. I 290. DLRLC
    • format_quote Știi dumneata unde e strada Pacienții? – Asta e, măiculiță. – Ei, aș!... Teribil e de ramolită. CARAGIALE, O. II 276. DLRLC
    • format_quote Ar fi dovedit că babalîcul e un ramolit, că nu mai înțelege nimic. AGÎRBICEANU, S. P. 245. DLRLC
etimologie:
  • vezi ramoli DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.