racem sn [At: BARASCH, I. N. 136/9 / Pl: ~e / E: fr racème, lat racemus] 1 Inflorescență în formă de ciorchine. 2 (Îs) ~ compus Panicul.

RACÉM, raceme, s. n. Tip de inflorescență caracterizat prin dezvoltarea axului principal, care se termină cu un mugur și de-a lungul căruia se înșiră numeroase flori; ciorchine.

RACÉM s.n. Inflorescență în formă de ciorchine. ♦ Racem compus = panicul. [< fr. racème, cf. lat. racemus].

RACÉM s. n. inflorescență în formă de ciorchine. ♦ ~ compus = panicul. (< fr. racème, lat. racemus)

RACÉM ~e n. Inflorescență în formă de ciorchine. /<fr. raceme, lat. racemus

racém s. n., pl. racéme

racém s. n., pl. racéme

RACÉM s. 1. v. ciorchine. 2. racem compus v. panicul.

RACEM s. (BOT.) ciorchine, grapă. (~ este un tip de inflorescență.)

RACÉM (< fr.; {s} lat. racemus „ciorchine”) s. n. (BOT.) Inflorescență formată dintr-un ax principal lung pe care se inseră alternativ, la diferite nivele pediceli, florali aproximativ egali între ei ca lungime (ex. la salcâm, zambilă, lăcrămioară); ciorchine. ◊ R. compus = inflorescență alcătuită din mai multe r. simple așezate în lungul unui ax principal (ex. la vița de vie, castan).