4 definiții pentru răzbit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂZBÍT, -Ă, răzbiți, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depășit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleșit de durere, de greutăți etc. – V. răzbi.
RĂZBÍT, -Ă, răzbiți, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depășit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleșit de durere, de greutăți etc. – V. răzbi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răzbit, ~ă a [At: (a. 1777) GCR, II, 117/18 / S și: rez~ / Pl: ~iți, ~e / E: răzbi] 1 Străbătut. 2 (Înv) Străpuns. 3 (Rar) Lovit. 4 (D. oameni) Înfrânt. 5 (D. obstacole) Peste care s-a trecut.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răzbít, -ă adj. Răpus. Răzbătut, străbătut. Adv. Fam. A bea răzbit, a bea grozav, a bea țeapăn.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
răzbít adj. m., pl. răzbíți; f. sg. răzbítă, pl. răzbíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
răzbit, răzbităadjectiv
- 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depășit (cu efort mare). DEX '98 DEX '09
- 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleșit de durere, de greutăți etc. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- răzbi DEX '98 DEX '09